Libraria Eu Sunt - libraria sufletului
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » Yoga marţi, 17 octombrie 2017 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

Yoga

nemurire şi libertate
de Mircea Eliade
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
Yoga Imaginea mare preţ Eu Sunt: 43,00 lei

preţ listă: 45,00 lei

reducere:
2,00 lei (4,44%)
momentan indisponibilă *

Puteţi cere ca să fiţi anuntaţi atunci când această carte devine disponibilă.
Pentru aceasta trebuie ca să fiţi autentificaţi.
Apasaţi aici pentru a vă autentifica.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea Yoga

Descoperirea şi interpretarea Indiei de către conştiinţa europeană reprezintă o istorie pasionantă. Nu mă refer doar la descoperirea geografică, lingvistică şi literară, sau la expediţii şi săpături arheologice, pe scurt la tot ceea ce constituie fundamentele indianismului european ci, înainte de toate, la feluritele aventuri culturale generate de revelarea crescândă a limbilor, miturilor şi filozofiilor indiene. M. Raymond Schwab, în frumoasa sa carte La Renaissance orientale (Payot, 1948), a descris numeroase asemenea aventuri culturale, însă descoperirea Indiei continuă şi nimic nu ne îndeamnă să credem că ar fi pe sfârşite. Căci analiza unei culturi străine ne dezvăluie în primul rând ceea ce căutăm sau ceea ce suntem pregătiţi să descoperim în ea. Descoperirea Indiei nu se va încheia decât în ziua în care forţele creatoare ale Europei vor fi iremediabil secătuite.
Când este vorba de valori spirituale, contribuţia filologiei, ori cât de indispensabilă ar fi ea, nu epuizează bogăţia obiectului. Ar fi fost fără îndoială zadarnică dorinţa de a înţelege budismul atât timp cât textele nu erau corect editate, iar diversele filologii budiste nu erau constituite. Este însă tot atât de adevărat că înţelegerea acestui vast şi complex fenomen spiritual nu era în mod necesar asigurată de posesia excelentelor instrumente de lucru care sunt ediţiile critice, dicţionarele poliglote, monografiile istorice etc. Atunci când abordăm o spiritualitate exotică, înţelegem cu precădere ceea ce suntem predestinaţi să înţelegem prin propria noastră vocaţie, prin propria noastră orientare culturală şi prin aceea a momentului istoric căruia îi aparţinem.
Cuvânt înainte ... 7

1. Doctrinele Yoga ... 17
2. Tehnicile autonomiei ... 60
3. Yoga şi brahmanismul ... 113
4. Triumful Yogăi ... 153
5. Tehnici Yoga în budism ... 172
6. Yoga şi tantrismul ... 209
7. Yoga şi alchimia ... 279
8. Yoga şi India aborigenă ... 298

Concluzii ... 362
Apendice, note, bibliografii ... 367
Indice ... 455

pag. 17-18

   CAPITOLUL I

   DOCTRINELE YOGA

   Punct de pornire


   Patru concepte fundamentale şi solidare, patru "idei-forţă" ne introduc de-a dreptul în inima spiritualităţii indiene: acestea sunt karman, maya, nirvana şi yoga. Se poate scrie o istorie coerentă a gândirii indiene pornind de la oricare din aceste concepte fundamentale: vom fi puşi, în mod necesar, în situaţia de a vorbi despre celelalte trei. În termenii filozofiei occidentale, vom spune că, începând cu epoca postvedică, India a căutat să înţeleagă cu precădere: 1) legea cauzalităţi universale, care îl solidarizează pe om cu Cosmosul şi îl condamnă la o transmigraţie indefinită: aceasta este legea karman-ului; 2) procesul misterios care generează şi susţine Cosmosul, făcând astfel posibilă "eterna reîntoarcere" a existenţelor: aceasta este maya, iluzia cosmică, suportată (mai rău: valorizată) de către om atâta timp cât el este orbit de neştiinţă (avidya); 3) realitatea absolută, "situată" undeva dincolo de iluzia cosmică ţesută de maya şi dincolo de experienţa umană condiţionată de karman; Fiinţa pură (Absolutul), oricare ar fi numele prin care este ea desemnată: Sinele (atman). Brahman, necondiţionatul, transcendentul, nemuritorul, indestructibilul, Nirvana etc; 4) în sfârşit, mijloacele pentru atingerea Fiinţei, tehnicile adecvate obţinerii eliberării finale (moksa, mukti): această sumă de mijloace constituie, la drept vorbind, Yoga.
   Înţelegem prin urmare cum se pune, pentru gândirea indiană, problema fundamentală a oricărei filozofii, căutarea adevărului. Pentru India, adevărul nu este preţios în sine; el devine preţios datorită funcţiei sale soteriologice, cunoaşterea adevărului ajutându-l pe om să se elibereze. Ţelul suprem al înţeleptului indian nu este posedarea adevărului, ci eliberarea, cucerirea libertăţii absolute. Sacrificiile la care este gata să consimtă filozoful european pentru atingerea adevărului în sine şi pentru sine sacrificiul credinţei religioase, al ambiţiilor mondene, al bogăţiei, al libertăţii personale şi chiar al vieţii la acestea înţeleptul indian nu consimte decât în schimbul eliberării. A te "elibera" echivalează cu a forţa un alt plan de existenţă, a-ţi însuşi un alt mod de a fi, prin transcenderea condiţiei umane. Ceea ce înseamnă că, pentru India, cunoaşterea metafizică nu doar că se traduce în termeni de ruptură şi de moarte ("frângând" condiţia umană, se "moare" faţă de tot ceea ce era omenesc), dar această cunoaştere implică în mod necesar o consecinţă de natură mistică: renaşterea la un mod de a fi non-condiţionat adică eliberarea, libertatea absolută.
   Studiind teoriile şi practicile Yoga, vom avea ocazia să ne raportăm la toate celelalte "idei-forţă" ale gândirii indiene. Până atunci, să începem prin a delimita sensul termenului yoga. Etimologic, el derivă din rădăcina yuj, "a lega laolaltă", "a ţine strâns", "a înhăma", "a pune la jug", care determină şi latinescul jungere, jugum, englezescul yoke etc. Vocabula yoga serveşte în general pentru desemnarea oricărei tehnici de asceză şi a oricărei metode de meditaţie. Evident, aceste asceze şi meditaţii au fost valorificate diferit de către multiplele curente de gândire şi mişcări mistice indiene. Aşa cum vom vedea mai jos, există Yoga "clasică", un "sistem filozofic", expus de Patanjali în celebrul său tratat Yoga-Sutra, şi de la acest sistem trebuie să pornim pentru a înţelege locul ocupat de Yoga în istoria gândirii indiene. Dar, pe lângă Yoga "clasică", există nenumărate forme "populare" de Yoga, nesistematice; există de asemenea forme de Yoga nebrahmanice (aceea a budiştilor, a jainiştilor), există mai ales tipuri de Yoga având o structură "magică" şi altele de structură "mistică" etc. În fond, însuşi termenul de yoga a permis această mare diversitate de semnificaţii: dacă, într-adevăr, etimologic yuj înseamnă "a lega", este totuşi evident că "legătura" la care trebuie să ducă respectiva acţiune de legare presupune, ca o condiţie prealabilă, ruperea legăturilor care unesc spiritul cu lumea. Cu alte cuvinte: nu ne putem elibera...

pag. 17-18

   CAPITOLUL I

   DOCTRINELE YOGA

   Punct de pornire


   Patru concepte fundamentale şi solidare, patru "idei-forţă" ne introduc de-a dreptul în inima spiritualităţii indiene: acestea sunt karman, maya, nirvana şi yoga. Se poate scrie o istorie coerentă a gândirii indiene pornind de la oricare din aceste concepte fundamentale: vom fi puşi, în mod necesar, în situaţia de a vorbi despre celelalte trei. În termenii filozofiei occidentale, vom spune că, începând cu epoca postvedică, India a căutat să înţeleagă cu precădere: 1) legea cauzalităţi universale, care îl solidarizează pe om cu Cosmosul şi îl condamnă la o transmigraţie indefinită: aceasta este legea karman-ului; 2) procesul misterios care generează şi susţine Cosmosul, făcând astfel posibilă "eterna reîntoarcere" a existenţelor: aceasta este maya, iluzia cosmică, suportată (mai rău: valorizată) de către om atâta timp cât el este orbit de neştiinţă (avidya); 3) realitatea absolută, "situată" undeva dincolo de iluzia cosmică ţesută de maya şi dincolo de experienţa umană condiţionată de karman; Fiinţa pură (Absolutul), oricare ar fi numele prin care este ea desemnată: Sinele (atman). Brahman, necondiţionatul, transcendentul, nemuritorul, indestructibilul, Nirvana etc; 4) în sfârşit, mijloacele pentru atingerea Fiinţei, tehnicile adecvate obţinerii eliberării finale (moksa, mukti): această sumă de mijloace constituie, la drept vorbind, Yoga.
   Înţelegem prin urmare cum se pune, pentru gândirea indiană, problema fundamentală a oricărei filozofii, căutarea adevărului. Pentru India, adevărul nu este preţios în sine; el devine preţios datorită funcţiei sale soteriologice, cunoaşterea adevărului ajutându-l pe om să se elibereze. Ţelul suprem al înţeleptului indian nu este posedarea adevărului, ci eliberarea, cucerirea libertăţii absolute. Sacrificiile la care este gata să consimtă filozoful european pentru atingerea adevărului în sine şi pentru sine sacrificiul credinţei religioase, al ambiţiilor mondene, al bogăţiei, al libertăţii personale şi chiar al vieţii la acestea înţeleptul indian nu consimte decât în schimbul eliberării. A te "elibera" echivalează cu a forţa un alt plan de existenţă, a-ţi însuşi un alt mod de a fi, prin transcenderea condiţiei umane. Ceea ce înseamnă că, pentru India, cunoaşterea metafizică nu doar că se traduce în termeni de ruptură şi de moarte ("frângând" condiţia umană, se "moare" faţă de tot ceea ce era omenesc), dar această cunoaştere implică în mod necesar o consecinţă de natură mistică: renaşterea la un mod de a fi non-condiţionat adică eliberarea, libertatea absolută.
   Studiind teoriile şi practicile Yoga, vom avea ocazia să ne raportăm la toate celelalte "idei-forţă" ale gândirii indiene. Până atunci, să începem prin a delimita sensul termenului yoga. Etimologic, el derivă din rădăcina yuj, "a lega laolaltă", "a ţine strâns", "a înhăma", "a pune la jug", care determină şi latinescul jungere, jugum, englezescul yoke etc. Vocabula yoga serveşte în general pentru desemnarea oricărei tehnici de asceză şi a oricărei metode de meditaţie. Evident, aceste asceze şi meditaţii au fost valorificate diferit de către multiplele curente de gândire şi mişcări mistice indiene. Aşa cum vom vedea mai jos, există Yoga "clasică", un "sistem filozofic", expus de Patanjali în celebrul său tratat Yoga-Sutra, şi de la acest sistem trebuie să pornim pentru a înţelege locul ocupat de Yoga în istoria gândirii indiene. Dar, pe lângă Yoga "clasică", există nenumărate forme "populare" de Yoga, nesistematice; există de asemenea forme de Yoga nebrahmanice (aceea a budiştilor, a jainiştilor), există mai ales tipuri de Yoga având o structură "magică" şi altele de structură "mistică" etc. În fond, însuşi termenul de yoga a permis această mare diversitate de semnificaţii: dacă, într-adevăr, etimologic yuj înseamnă "a lega", este totuşi evident că "legătura" la care trebuie să ducă respectiva acţiune de legare presupune, ca o condiţie prealabilă, ruperea legăturilor care unesc spiritul cu lumea. Cu alte cuvinte: nu ne putem elibera...

pag. 166-167

   "Fapte" şi "sacrificii"

   În acest sens putem afirma că Bhagavad-gita se străduieşte să "salveze" toate faptele omeneşti, să Justifice" orice activitate profană: căci tocmai din cauză că nu mai profită de "fructele" lor, omul îşi transformă faptele în sacrificii, adică în dinamisme transpersonale ce contribuie la menţinerea ordinii cosmice. Or, şi Krsna reaminteşte acest lucru, doar acele fapte nu înlănţuie care au ca scop sacrificiul: "îndeplineşte fapta eliberat de legături faţă de ea" (III, 9). Prajapati a creat sacrificiul pentru a-i permite Cosmosului să se manifeste, iar oamenilor să trăiască şi să se înmulţească (III, 10 şi urm.). Krsna arată că şi omul poate colabora la perpetuarea operei divine: nu numai prin sacrificii propriu-zise (acela care constituie cultul vedic), ci prin toate faptele sale, oricare ar fi natura lor. Pentru cel care "făptuieşte pentru a sacrifica, fapta se şterge în întregime" (IV, 23). Trebuie să înţelegem de aici ca activitatea nu mai "înlănţuie", nu mai creează noi nuclee karmice. În acest sens îşi "sacrifică" diverşi asceţi şi yogini activităţile lor fiziologice şi psihice: detaşându-se de aceste activităţi, ei le conferă o valoare transpersonală; şi procedând astfel "toţi aceşti cunoscători ai sacrificiului au păcatele şterse prin sacrificiu" (TV, 25-30).
   Transmutarea activităţii profane în ritualuri devine posibilă prin Yoga. Krşna îi dezvăluie lui Arjuna că "omul de acţiune" se poate mântui, altfel spus, se poate sustrage consecinţelor participării sale la viaţa lumii, continuând în acelaşi timp să acţioneze. "Omul de acţiune" vrea să spună cel care nu are posibilitatea retragerii din viaţa civilă pentru a se mântui pe calea cunoaşterii sau a devo ţiunii mistice. Singurul lucru pe care trebuie să-l aibă el în vedere este acesta: să se detaşeze de faptele sale şi de rezultatele lor, alt fel spus: "Să renunţe la fructele faptelor sale" (phalatrsna vai ragya), să acţioneze impersonal, fără pasiune, fără dorinţă, ca şi cum ar acţiona prin împuternicire în numele altuia. Dacă se con formează cu stricteţe acestei reguli, faptele sale nu vor mai fi sămânţa unor noi potenţialităţi karmice, nici nu-l vor mai aservi...
circuitului karmic. "Părăsind fructul faptelor, mereu nemulţumit, liber chiar dacă a trecut la faptă, acela nu săvârşeşte nimic" (TV, 20). Marea originalitate a Bhagavad-gitei este de a fi insistat asupra acestei "Yoga a acţiunii", pe care o realizăm "renunţând la fructele faptelor noastre" (phalatrsna vairagya). Aici se află deopotrivă şi principalul motiv al succesului ei, fără precedent în India. Căci de acum înainte, oricărui om îi este permis să spere că se va mântui, graţie lui phalatrsna vairagya, chiar atunci când, din motive de ordin foarte diferit, el va fi constrâns să continue să participe la viaţa socială, să aibă o familie, griji, sa ocupe funcţii, să comită chiar fapte "imorale" (asemenea lui Arjuna, care se vede silit să-şi ucidă adversarii în război). Să acţionezi cu calm, în mod automat, fără să fi animat de "dorinţa fructului", înseamnă să obţii o stăpânire de sine şi o serenitate pe care fără îndoială că numai Yoga le poate conferi. Precum spune Krsna: "Acţionând fără de restricţii, el rămâne în acelaşi timp fidel Yogăi". Această interpretare a tehnicii Yoga, prin care ni se oferă un instrument permiţându-ne detaşarea de lume concomitent cu a continua să trăim şi să acţionăm în ea este caracteristică grandiosului efort de sinteză al autorului Bhagavad-Gitei, care dorea să concilieze toate vocaţiile (ascetică, mistică, activă) aşa cum fusese deja conciliat monismul vedantin cu pluralismul Sămkhyei; dar această interpretare depune în acelaşi timp mărturie despre extrema supleţe a Yogăi, dovedind astfel încă odată că ea se poate adapta la toate experienţele religioase şi satisface toate necesităţile.

   Tehnică yogică în Bhagavad-gita

   Pe lângă această "Yoga" accesibilă tuturor şi care constă în renunţarea la "fructele faptelor", Bhagavad-gits expune sumar o tehnică yogică propriu-zisă, rezervată muni-lor (VI, 11 şi urm.). Deşi din punct de vedere morfologic (poziţiile corpului, fixarea rădăcinii nasului etc.) această tehnică este analoagă celei expuse de Patanjali, meditaţia la care se referă Krşna diferă de cea din...

pag. 230-231

   Considerată sub acest aspect, funcţia mandalei ca şi cea a labirintului va fi cel puţin dublă: pe de o parte, inserţia într-o mandata desenată pe sol echivalează cu o iniţiere; pe de alta, mandala îl "apără" pe discipol împotriva oricărei forţe distructive şi îl ajută în acelaşi timp să se concentreze, să-şi găsească propriul "centru". Această ultimă funcţie ne va apărea mai limpede atunci când vom vorbi despre sadhaw tantrică.
   Liturghia comportă un anumit număr de rituri. Se alege cu grijă terenul pe care va fi desenată mandala: el trebuie să fie neted, fără pietre sau ierburi; el este, într-adevăr, omologat planului transcendent, ceea ce indică deja simbolismul spaţio-temporal al mandalei: problema constă în a-l introduce pe discipol într-un plan ideal, transcosmic. Se ştie că "terenul plat" este imaginea Paradisului sau a oricărui alt plan transcendent; dimpotrivă, variaţiile orografice semnifică creaţia, apariţia Formelor şi a Timpului. Putem vedea aşadar în mandala o imagine a Paradisului. Mai multe simbolisme paradisiace sunt atestate aici. Există, pentru început, similitudinea dintre panteonul integrat în mandala şi Paradisuri, aşa cum au fost ele imaginate de budişti (Sukhăvati, Abhirati, Tusita, Trayastrimsa etc), avându-l în centru pe Zeul suprem, aşezat într-un pavilion regal în mijlocul unui parc cu lacuri, flori şi păsări, şi înconjurat de alte divinităţi (Tucci, Buddhist Notes, p. 196). Dar Paradisul budiştilor nu este decât o variantă, printre celelalte, a Paradisului indian, a cărui cea mai veche imagine este Uttarakuru, Ţara din Nord, considerată lăcaşul preafericiţilor (Aitareya Brahmana, VIII, 23; Tucci, p. 197). După textele budiste, Uttarakuru, Pământ de aur, străluceşte zi şi noapte şi se bucură de patru calităţi: locul este plat, domneşte un calm absolut, este pur, iar arborii săi nu au spini. Orezul creşte fără a fi semănat, la fel ca şi pe pământ în Epoca de Aur.
   Simbolismul paradisiac al mandalei mai rezultă şi dintr-un alt element: expulzarea demonilor. Purificăm locul de demoni invocând-o pe Zeiţa Pământului, aceeaşi care fusese evocată de Buddha în noaptea Bodhagaya. Altfel spus, se repetă gestul exemplar al lui Buddha, iar locul se preschimbă în chip magic în "Pământ de diamant", diamantul fiind, am văzut, simbolul incoruptibilului, al realităţii absolute. Toate acestea implică abolirea Timpului şi a Istoriei şi întoarcerea in illo tempore, clipa exemplară a Iluminării lui Buddha. Şi se ştie că abolirea Timpului este un sindrom paradisiac.
   Aceste preparative odată încheiate, se trasează mandala cu ajutorul a două frânghii; prima, albă, trasează limitele externe ale mandalei; cea de a doua este alcătuită din fire de cinci culori diferite. Diagrama poate fi trasată şi cu ajutorul pudrei de orez colorate. În triunghiuri se dispun vase pline cu substanţe preţioase sau parfumate, panglici, flori, ramuri etc, pentru "coborârea" zeilor (avabana). Iniţierea are loc într-o zi fastă şi într-un loc din apropierea mării sau a unui râu. În noaptea care precede ceremonia, discipolul adoarme în poziţia lui "Buddha intrând în Nirvana" (aceasta este "poziţia leului": ne culcăm pe partea dreaptă sprijinindu-ne capul pe mână); a doua zi el îşi povesteşte visul lui guru, iar iniţierea nu se poate desfăşura decât dacă acesta îl găseşte favorabil.
   Ceremonia propriu-zisă se deschide printr-o serie de purificări şi consacrări, în privinţa cărora Sekoddesatikă dă numeroase detalii. Guru purifică organele discipolului cu mantre (U pe frunte, I, A, R, AN pe sex) şi purifică de asemenea obiectele rituale, mai ales vasele; el aşază "cupa triumfală" (vijayakalasa) în mijlocul mandalei şi o onorează cu parfumuri şi tămâie. Discipolul, îmbrăcat în alb, este încoronat de guru cu o ghirlandă de flori. Pe urmă, discipolul trasează o mică mandala împodobită cu flori şi aur împrejurul picioarelor maestrului său, pentru a-l venera, şi i se dăruie lui în acelaşi timp cu o tânără fată aparţinând, pe cât posibil, propriei sale familii. Guru îi pune pe limbă cinci picături de ambrozie (adică cinci substanţe sacre) împreună cu mantrele adecvate şi consacră tămâia cu alte mantre. El provoacă pe urmă "obsesia zeului furios (krodavesa), rit specific iniţierii transmis de Sekoddesatika. Vajrapani, zeul înfuriat, pune stăpânire pe discipol atunci când acesta repetă anumite mantre şi inspiră viguros. El începe să cânte şi să danseze imitând gesturile...

pag. 318-319

   Un întreg ciclu epic s-a constituit înjurai reginei Mayanamati, discipolă a lui Gorakhnath, a soţului ei Manik-candra şi a fiului ei Gopi-candra, pe care Mayanamati se străduieşte să-l iniţieze pentru a-l face nemuritor. Lupta împotriva Morţii constituie nucleul epic central. Mayana îşi da seama, graţie darurilor sale mistice, că soţul ei este condamnat să moară, şi ea îşi propune să-l înveţe mahâjnăna (secretele Yogăi) pentru a-i permite să anuleze sentinţa lui Yama, dar regele refuză. Atunci când trimişii lui Yama ajung la palat pentru a-i lua sufletul soţului ei, Mayana murmură nişte mantre, se transformă prin magie în zeiţa Kali şi îi loveşte cu sabia, punându-i pe fugă. Unul din şefii lor, Goda-yama, i se înfăţişează lui Siva ca să-i ceară sfatul. Profitând de absenţa lui Mayana, coborâtă la râu să ia apă, Goda-yama "extrage" sufletul regelui şi-şi ia zborul sub chipul unei albine. Însă Mayanamati, căreia nu-i scăpa nimic graţie darului ei de clarviziune yogică, îl urmăreşte până în Infern. Ea pune mâna pe Goda-yama şi-l loveşte cu un drug de fier. După numeroase episoade, Goda-yama reuşeşte să fugă, iar Mayana îl urmăreşte schimbându-şi neîncetat forma. Goda-yama se ascunde în paie, ea se transformă în şarpe; el se face şoarece, ea se face pisică; el se preface în porumbel, ea ia forma unui vultur, până când reuşeşte să recupereze sufletul soţului ei. Pe lângă "motive" folclorice foarte răspândite ("urmărirea magică"), aceste legende exploatează teme evident şamanice: coborârea în Infern, răpirea sufletului de către demonul morţii şi recuperarea sa de către şaman etc.
   Alte poeme din acelaşi ciclu epic insistă asupra iniţierii lui Mayanamati. Văzând-o pe când nu era decât un copil, Gorakhnath este înduioşat la gândul că o tânără fată atât de frumoasă şi de castă poate fi sortită morţii asemenea restului oamenilor, şi o iniţiază în Yoga, făcând-o astfel nemuritoare. După ceremonia iniţiatică, el declară: "Moartea s-a angajat acum prin contract să nu-şi întindă nicicând mâna către Mayana"; Gorakhnath precizează că tânăra fată nu poate muri nici de foc, nici de apă, nici străpunsă de vreo armă etc. Într-adevăr, atunci când, mai târziu, Mayanamati săvârşeşte sati pentru soţul ei mort şi se urcă pe rug, focul nu o poate atinge. Cu alt prilej, propriul ei fiu, Gopi-candra, la cererea soţiilor sale, o supune unor torturi îngrozitoare, dar fără nici un rezultat. Să remarcăm că toate aceste probe au un caracter iniţiatic, şi în primul rând de iniţiere şamanică: Mayanamati este aruncată în foc, însă rochia nici măcar nu-i este înnegrită de fum; este aruncată în fluviu, închisă într-un sac, dar zeiţa Gangă o primeşte în braţele ei ca pe un copil; Mayana traversează un pod făcut dintr-un fir de păr şi merge pe o lamă de brici; este pusă la fiert timp de şapte zile şi şapte nopţi într-o oală cu ulei clocotit; traversează toate fluviile într-o barcă amenajată în gluma unui bob de grâu etc. {Gopi-candrer Pamcali, Govinda-candra-gita, Gopi-candrer Gan, rezumate de Dasgupta, pp. 259 şi urm.). Ea însăşi îi declară fiului ei: "Prin cunoaşterea mistică devii nemuritor, iar cursul vieţii face cale întoarsă către nemurire (în contracurent cu curgerea firească spre moarte şi declin) la fel ca valurile refluxului. Prin graţia lui Gorakhnath eu nu cunosc moartea: pot rămâne în vid 14 yuga, în apă 13 yuga, în foc 12 ani. Atunci când universul se va nărui şi în cele din urmă se va dizolva, când Pământul nu va mai fi şi va rămâne doar Apa, atunci când Soarele şi Luna se vor culca pentru totdeauna şi întreaga creaţie va fi nimicită eu voi continua Să plutesc, voi fi fără de moarte" (Govinda-candra gita, citată de Dasgupta, p. 260). Numai zeii cei mai mari un Brahma, un Narayana avuseseră până atunci curajul să proclame cu o asemenea emfază indestructibila lor perenitate de-a lungul ciclurilor cosmice. Putem evalua astfel setea de nemurire care răzbate din aceste poeme epice şi înţelege extraordinarul răsunet avut la toate nivelurile societăţii indiene.
   Un alt discipol al lui Gorakhnath, Hadi-siddha căruia deja i-am citat câteva isprăvi fachirice (p. 270) este şi el cunoscut ca un învingător al Morţii. întâlnindu-l pe Yama sau pe unul din servitorii săi, el îi loveşte de opt ori la rând. Tocmai pe Hadi-siddha îl alege Mayana ca guru al fiului ei. Ea ştie foarte bine că odată Gopi-candra iniţiat, ea nu va mai avea fii şi se lamentează că nimeni pe lume nu o va mai numi "mamă" însă dorinţa de a-l...

  • cartea a apărut în septembrie 2017 la editura Humanitas
  • traducător: Walter Fotescu
  • cartea cuprinde 468 pagini în format 13x20cm şi o greutate de 0.445 kg
  • ISBN: 978-973-50-5818-0
  • cartea a fost vizualizată de 244 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    10.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    10.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi de acelaşi autor cu "Yoga"
carţi din acelaşi domeniu cu "Yoga"
(yoga > general)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare marţi, 17 octombrie 2017
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar