Capitolul întâi
       CEEA CE CRED EU

   "Porţile către înţelepciune şi cunoaştere sunt întotdeauna deschise."

   Viaţa este de fapt foarte simplă. Ceea ce dăm, este ceea ce primim înapoi.

   Ceea ce gândim despre noi înşine devine adevărat pentru noi.
   Cred că fiecare dintre noi, incluzându-mă şi pe mine, este 100% responsabil pentru tot ceea ce se petrece în viaţa noastră, bun sau rău. Fiecare gând pe care îl gândim, creează viitorul nostru. Fiecare dintre noi îşi creează propriile experienţe prin propriile gânduri şi sentimente. Gândurile pe care le gândim şi vorbele pe care le rostim creează experienţele noastre de viaţă.
   Noi creem o situaţie, apoi cedăm puterea pe care o avem, dând vina pe alţii pentru frustrarea noastră. Nici o persoană, nici un loc şi nici un lucru nu au putere asupra noastră, pentru că noi suntem singurii care controlăm propriile noastre gânduri. Noi creem experienţele noastre, realitatea noastră şi toate persoanele din ea. Când creem pace şi armonie şi echilibru în mintea noastră, le vom regăsi la fel în viaţa noastră.
   Care dintre afirmaţii sună mai mult ca tine?

   "Toţi oamenii îmi sunt duşmani."
   "Toţi sunt binevoitori cu mine şi gata să mă ajute."

Capitolul Patru
       ESTE ADEVĂRAT ?

   "Adevărul este partea din mine ce nu poate fi schimbată."

   Întrebarea, "Este adevărat sau real?" are două răspunsuri: "Da" şi "Nu". Este adevărat dacă tu crezi că este adevărat. Nu este adevărat dacă tu crezi că nu este adevărat. Sticla este şi jumătate plină şi jumătate goală, depinde cum te uiţi la ea. Sunt fără exagerare, miliarde de gânduri pe care noi putem să alegem să le gândim.
   Cei mai mulţi dintre noi alegem să gândim acelaşi fel de gânduri pe care le-au gândit părinţii noştri, dar noi nu trebuie să continuăm să facem asta. Nu există lege scrisă, care să spună că putem să gândim într-un singur fel.
   Orice aleg eu să cred, devine adevărat pentru mine. Orice alegi tu să crezi, devine adevărat pentru tine. Gândurile noastre pot fi total diferite. Vieţile şi experienţele noastre, sunt total diferite.

   Examinează-ţi gândurile

   Orice credem, devine adevărat pentru noi. Dacă suferi un dezastru financiar, într-o oarecare măsură, tu poţi crede că nu meriţi să te simţi bine când ai bani, sau crezi în necazuri şi datorii. Sau, dacă tu crezi că nimic bun nu poate dura prea mult, tu crezi că viaţa e făcută să te pedepsească, sau aşa cum aud adesea, "Orice-aş face, nu pot câştiga".
   Dacă pari neapt pentru a atrage o relaţie personală, tu crezi probabil că "nimeni nu mă iubeşte", sau, "nu sunt demn de iubit". Probabil că ţi-e teamă să nu fii dominat, aşa cum a fost mama ta, sau...

Capitolul Cinci

       ŞI ACUM CE FACEM ?

   "Îmi văd tiparele şi aleg să fac schimbări."

   Decide să te schimbi

   Mulţi oameni, la acest punct, vor reacţiona prin a-şi arunca cu oroare mâinile în aer , la ceea ce noi am numi mizeria vieţii noastre, şi s-ar da bătuţi. Alţii, ar deveni furioşi pe ei înşişi, ori pe viaţă şi s-ar da bătuţi şi ei.
   Prin a se da bătuţi înţeleg că şi-au spus: "Totul e fără speranţă, nu este posibil să schimbi nimic, atunci de ce să mai încerci?" şi ar continua: "Rămâi aşa cum eşti. Cel puţin ştii cum să te descurci cu durerea asta. Nu îţi place, dar îţi este familiară şi speri să nu se înrăutăţească".
   Pentru mine, mânia devenită obişnuinţă, e ca şi cum ai sta într-un colţ cu o tichie de măgar pe cap (semn al elevilor leneşi n.t.). Sună familiar? Ceva se întâmplă şi te enervezi. Apoi altceva se întâmplă şi tu te enervezi şi mai tare. Apoi, se întâmplă din nou altceva, şi tu devii mânios. Dar niciodată nu depăşeşti stadiul de mânie. La ce e bună toata această succesiune? E o reacţie prostească să îţi pierzi timpul prin a fi mâios. Este deasemenea un refuz de a vedea viaţa într-o lumină cu totul deosebită.
   Ţi-ar fi mult mai folositor să te întrebi cum se face de îţi creezi atâtea situaţii pe care să te mânii. Care crezi tu că este cauza atâtor...

Capitolul Şase

       ÎMPOTRIVIRE LA SCHIMBARE

   "Sunt în ritmul şi curgerea vieţii permanent schimbătoare."

   Primul pas în procesul de vindecare sau schimbare, este conştientizarea condiţiei.

   Când avem un tipar bine înrădăcinat în noi, că să îl putem schimba (să vindecăm condiţia existentă), va trebui mai întâi să devenim conştienţi de existenţa lui. Poate vom începe să vorbim despre acea condiţie, sau să ne plângem de ca, sau să o vedem în alţi oameni. Într-un fel sau altul, va ieşi la suprafaţă şi ne va atrage atenţia, iar noi vom vedea cum se raportează la noi. Adesea, vom atrage un educator, un prieten, o clasa sau o carte care va începe să ne trezească noi căi de a aborda dizolvarea acelei condiţii.
   Trezirea mea a început cu o remarcă întâmplătoare a unui prieten despre o şedinţă. Prietenul meu nu a mers la şedinţă, dar ceva din mine a răspuns şi m-am dus eu. Şedinţa aceea neânsemnată a fost primul meu pas în procesul de vindecare. Nu i-am recunoscut importanţa, decât mai târziu, în timp.
   Adesea, prima reacţie pe care o avem la acest prim pas, este să ne gândim că nu are sens, că e ridicol. Poate ni se pare prea uşor, sau este neacceptabil gândirii noastre. Nu vrem să facem asta. Împotrivirea noastră este foarte puternică. Ba chiar putem să ne enervăm numai la...

Capitolul Nouă

       MUNCA ZILNICĂ

   "Îmi place să practic noile mele abilităţi mentale."

   Dacă un copil s-ar da bătut la prima cădere, n-ar învăţa niciodată să meargă.

   Orice lucru nou pe care îl înveţi are nevoie de practică multă ca să devină parte din viaţa ta. La început, este nevoie de multă concentrare şi unii aleg să facă din asta o "muncă grea". Mie nu-mi place să mă gândesc la asta ca fiind o "muncă grea", ci mai degrabă ca la ceva nou de învăţat.
   Indiferent de subiect, procesul învăţării este întotdeauna acelaşi: când înveţi să conduci o maşină, sau să foloseşti o maşină de scris, sau să joci tenis, sau să gândeşti pozitiv. La început, ne împiedicăm şi ne împotmolim, în timp ce subconştientul nostru învaţă din încercări şi apoi, de la fiecare nouă tentativă ni se pare tot mai uşor şi o facem tot mai bine. Bineânţeles că n-ai să fii "perfect" în prima zi. Vei face atât cât vei putea. Şi asta e suficient de bine pentru început. Repetă-ţi tot timpul: "Fac tot ce pot, cât de bine pot."

   Încurajează-te întotdeauna

   Îmi aduc bine aminte prima mea prezentare în public. Imediat ce am coborât de pe podium, mi-am spus: "Louise, ai fost minunată. Ai...

În infinitatea vieţii unde sunt eu, totul este perfect, întreg şi complet, şi totuşi, viaţa e în continuă schimbare.
   Nu există început şi sfârşit, numai un ciclu constant şi o reciclare a materiei şi experienţelor.
   Viaţa nu e niciodată blocată sau statică, sau ţintuită, pentru că fiecare moment este veşnic nou şi proaspăt.
   Sunt una cu însăşi Puterea care m-a creat şi această Putere mi-a dat mie puterea de a-mi crea propriile mele circumstanţe. Mă bucur la gândul că pot folosi puterea minţii mele în orice mod doresc.
   Fiecare moment al vieţii este un nou punct de început care ne îndepărtează de ceea ce este vechi.
   Momentul acesta este un nou punct de început pentru mine, chiar aici şi chiar acum.
   Totul este bine în lumea mea.