Care este relaţia subtilă dintre minte şi corp? Ce pot învăţa oamenii de ştiinţă de azi din relaţia cu maeştrii buddhişti ai gândirii? Este posibil ca prin combinarea viziunii occidentale cu cea orientală să putem ajunge la o nouă înţelegere a naturii minţii, a potenţialului uman de dezvoltare, a posibilităţilor pentru obţinerea unei sănătăţi mentale şi fizice?
   "Ştiinţa Minţii" explorează aceste subiecte, precum şi alte probleme punând bazele unui dialog istoric între ştiinţa modernă şi buddhism. Pornind de la un simpozion ce a avut loc la şcoala de medicină Harvard, în care Sfinţia Sa Dalai Lama şi alţi gânditori indo-tibetani s-au întâlnit cu autorităţi de renume din domeniile medicinei, psihiatriei, psihologiei, psihobiologiei, neurobiologiei şi educaţiei, "Ştiinţa Minţii" oferă noi şi importante descoperiri în ceea ce priveşte percepţia, cogniţia şi conexiunea minte-corp.
   "Pot fi neceare noi instituţii pentru extinderea universităţilor şi centrelor de cercetare occidentale şi universităţilor monastice tibetane, care, în prezent, pregătesc cercetătorii occidentali şi tibetani. Universităţile monastice tibetane au nevoie de facilităţi menite extinderii pregătirii tradiţionale în vederea includerii unor discipline ce vor spori abilitatea de a dialoga cu savanţii moderni. La fel, şi universităţile şi centrele de cercetare occidentale au nevoie de institute de studiere aprofundată a ştiinţelor minţii, pentru ca în acest fel să crească abilitatea cercetătorilor pentru dialogul cu savanţii tibetani. Fiecare instituţie are nevoie de prezenţa pe termen lung a unor cercetători invitaţi din cealaltă parte, pentru a putea vorbi despre un contact lucrativ de durată între cele două tradiţii.
   Printr-un asemenea parteneriat intelectual între bogatele înţelegeri şi metode ale ştiinţelor interioare tibetane ar putea fi explorate mai sistematic. Psihologii moderni, lucrând în parteneriat cu experţii tibetani, ar putea planifica, de exemplu, un program de cercetare care să investigheze modul în care pregătirea cognitivă, perceptuală şi neurofiziologică se corelează cu antrenarea atenţiei. Alte parteneriate similare ar putea explora fructuos interfaţa minte-corp deoarece, aşa cum a arătat Herbert Benson în studiile sale asupra practicii meditative gTum-mo, ştiinţele interioare tibetane au atins un nivel de înţelegere asupra capacităţii minţii de a influenţa corpul cu mult superior oricărui aspect cunoscut în Occident.
   Rezultatul unor asemenea cercetări sistematice şi susţinte mutual ar avea cu siguranţă darul de a ne extinde înţelegerea asupra condiţiei umane în feluri ce ar putea prezenta şi largi beneficii practice. Iar acesta este un obiectiv împărtăşit deopotrivă de vechii savanţi ai minţii şi de omologii lor moderni."
(DANIEL GOLEMAN; ROBERT A. F. THURMAN)