Prima datorie: fără o alimentare corespunzătoare nu poate exista sănătate, Dar alimentaţia corectă necesită o digestie corespunzătoare. Se înţelege, că medicul este obligat să reconstituie în primul rând condiţiile favorabile în această privinţă şi să creeze o digestie normală. De aceea noi indicăm tuturor medicilor ca în toate afecţiunile tratamentul să fie început de la stomac, pentru a se atinge condiţiile normale în acest domeniu. Întotdeauna atenţia trebuie îndreptată spre stomac, deoarece de aici porneşte primul pas spre vindecare. În general, majoritatea afecţiunilor provin de la stomac, de la alimentaţia şi digestia necorespunzătoare. Şi omul, ca orice lemn, plantă sau animal, face greu progrese cu alimente nenutritive sau digerate necorespunzător. Alimentaţia incorectă conduce la anemie; fiecare celulă a corpului slăbeşte şi e înfometată; de la aceasta suferă şi celulele creierului care nu mai sunt în stare să transmită forţe vitale şi energie în alte părţi ale corpului.
   Indiferent ce metodă urmaţi, întotdeauna începeţi cu tratarea temeinică a stomacului.
   Să insistaţi ca stomacul să-şi însuşească corect hrana primită şi să o transforme în sânge bun şi alimentar care să se răspândească în toate părţile corpului şi să dea sănătate şi forţă.
   Să insistaţi ca pacientul să primească hrană în cantitatea suficientă.
   Una din metodele mai bune de folosire corectă a alimentelor ingerate este mestecarea lor perfectă. Alimentul mestecat corect dă toată cantitatea nutritivă ce o înglobează...

   Omul se aprovizionează cu rezerve de forţă vitală prin alimentele ingerate, apa băută şi îndeosebi prin aerul inspirat de către el. Acesta posedă de asemenea un izvor mental, cu ajutorul căruia atrage spre el energia din marile depozite de energie ale Minţii Universale. În cărţile noastre "Ştiinţa respiraţiei în yoga" şi "Hatha-Yoga" noi dezbatem amănunţit aceste probleme şi ar fi bine ca toţi cei ce studiază "Tratamentul psihic" să cunoască aceste cărţi. A-ceastă energie vitală se acumulează în creier şi în centrii nervoşi mai mari ai organismului şi este luată de acolo pentru aprovizionarea permanentă a organismului care are nevoie de ea. Cu ajutorul sistemului nervos ea se răspândeşte în toate părţile corpului. Fiecare nerv serveşte ca un conductor vital, ce transmite această forţă. Chiar mai mult: fiecare celulă, oriunde s-ar afla şi orice muncă ar efectua, conţine întotdeauna o doză cunoscută de energie vitală.
   Este considerat un om sănătos cel ce este înzestrat cu o rezervă apreciabilă de forţă vitală ce pătrunde în toate părţile corpului, împrospătându-l, insuflându-l şi stimulân-du-l spre activitate şi energie.
   Forţa energetică înconjoară corpul parcă sub formă de aureolă şi cei ce intră în contact cu ea, o pot simţi. Omul cu forţa vitală slăbită se simte rău, percepe insuficienţa forţelor vitale şi ajunge la starea normală numai în cazul completării stocului vital.
   În cercurile medicale se recunoaşte deschis existenţa forţei vitale, dar diferă opinia privind natura ei; medicii asigură totodată că ea nu poate fi transmisă dincolo de limitele sistemului nervos al acelei persoane care îi dă...

   Trebuie ţinut minte, că la respiraţia ritmică şi la conducerea gândurilor aveţi posibilitatea de a absorbi o cantitate apreciabilă de prana şi puteţi s-o transmiteţi corpului altui om, revigorând părţile slăbite, înzestrând bolnavul cu sănătate şi gonind boala. Ca primă obligaţie, trebuie să învăţaţi să vă reprezentaţi cât se poate de clar în gândire starea pe care o doriţi, astfel încât veţi putea resimţi realmente pătrunderea pranei şi transmiterea ei pe mâini în jos şi din vârful degetelor în corpul bolnavului. Aplicaţi câteva respiraţii ritmice, ca să stabiliţi complet ritmul; pe urmă puneţi mâinile pe locurile bolnave ale corpului pacientului atingându-le uşor. Apoi respiraţi ritmic imaginându-vă mental că "pompaţi" cu adevărat prana în organismul bolnav sau într-o parte bolnavă a corpului, revigorând-o, izgonind tot ce este dăunător, asemănător cu pomparea de apă proaspătă în găleata cu apă murdară, iar cea din urmă revărsându-se încet. Efectul este mai puternic dacă reprezentarea mentală a "pompării" este complet clară. Inspi-raţia înlocuieşte pârghia de pompare, iar expiraţia pomparea propriu-zisă. Astfel pacientul se umple cu prana, pe când tot ce este dăunător, se elimină. Din când în când ridicaţi mâinile şi "plesniţi" cu degetele de parcă aţi arunca tot ce nu'este necesar. Se recomandă să se repete din când în când aceasta, şi de asemenea spălarea mâinilor după tratament, pentru că puteţi prelua din boala pacientului...

   Tratarea prin puterea gândului se bazează pe faptul că părţile corpului şi chiar celulele posedă "capacitatea de a gândi";- acest lucru îl cunosc toţi ocultiştii şi este recunoscut pe deplin de ştiinţa contemporană.
   "Gândul" celulelor, grupurilor de celule, centrilor nervoşi, legăturilor nervoase şi ale altora se supune puternicei impresii a gândirii din exterior, îndeosebi dacă gândul este puternic impregnat de prana. Astfel, cu ajutorul gândului, la toate părţile corpului ajung direct şi nu prin intermediul gândirii subconştiente ca prin tratarea mentală reală.
   Prin aplicarea corectă a acestei metode de tratare se produce o reacţie neobişnuit de rapidă şi eficientă şi de aceea reprezintă una din metodele cele mai simple şi mai bune de tratare psihică. Noi le recomandăm insistent tuturor începătorilor s-o cunoască temeinic.
   Teoria tratării prin puterea gândului constă în a recunoaşte boala drept o deficienţă a gândirii, o deficienţă de gândire a părţilor organismului. Teoria tratării constă în transmiterea unor sugestii sau "ordine" gândirii anumitor organe.
   La tratarea prin puterea gândului trebuie îndepărtate din gânduri orice imaginaţie. Aici voi vă folosiţi nu de gândirea împotriva naturii, ci gândirea împotriva gândirii, a gândirii volitive împotriva gândirii celulelor. Să nu uitaţi acest lucru, întrucât faptul acesta reprezintă baza întregului sistem de tratament. Să ţineţi minte că medicul urmăreşte...

   Principiul tratării mentale se bazează pe manifestarea gândului prin organe, celule şi părţi ale corpului. Această situaţie captează o stare mentală de gândire centrală şi tot ce dăunează celui din urmă îmi dăunează şi mie. Medicul se străduieşte să reconstituie o stare mentală normală în gândirea centrală. Această stare normală îi aduce omului conştiinţa puterii sale asupra corpului şi asupra întregului său organism. Reconstituirea acestei stări mentale respinge boala şi conduce la însănătoşire dacă aceasta s-a instaurat. Puterea de vindecare a bolii depinde de gradul de manifestare a persoanei respective, a puterii gândului său.
   De obicei, această percepţie este insuficient dezvoltată la majoritatea bolnavilor care s-au lăsat treptat în planurile mai joase de gândire şi din oricare alte cauze au ajuns la slăbirea înţelegerii sale. Tocmai aici este necesar ajutorul medicului. Gândurile sale au rămas pozitive şi vii, iar el a căpătat experienţa în arta transmiterii gândului. De aceea medicul, începând tratamentul unui bolnav, îşi măreşte "propriile vibraţii" până la stadiul necesar, iar apoi le transmite gândurilor pacientului, în urma cărora gândul pacientului influenţează gândirea centrală, părţile revigorate, organele şi celulele, respectiv asupra gândirii sub-conştiente şi treptat se reface starea normală.
   Diferite şcoli şi direcţii de tratare mentală explică tratamentul lor cu ajutorul diverselor teorii, dar nouă ni se pare că cele afirmate mai sus pot înlocui toate opiniile şi teoriile generale şi să explice tot ceea ce se petrece, neluând în considerare teoriile metafizice chiar şi în ciuda unora dintre ele. La baza tuturor acestor modalităţi de tratare se...