Legăturile şi relaţiile sufletului au loc la nivel astral, la fel cum se întâmplă şi în lumea fizică. Relaţiile din planul astral iau naştere atunci când vibraţi în acord cu sufletul altcuiva şi, prin urmare, nutriţi un sentiment mai puternic de iubire, unitate şi beatitudine. Nu e o relaţie în termeni spaţiali şi fizici, pentru că lumea astrală este populată doar de forme ale gândului.
   Atunci când sufletul despărţit de trup se acordează la frecvenţa unei persoane iubite, aflate în plan fizic, acea persoană poate simţi prezenţa celui plecat. Sufletele pot comunica, deşi unul vibrează în planul material iar celălalt în planul astral.
   Relaţiile de pe toate planurile fac să avanseze evoluţia voastră. Motivaţia sufletului de a continua să se întoarcă în planul material este dublă: de a-şi îndeplini dorinţele şi de a se reuni cu suflete familiare. Noi avem acum legături cu oameni ale căror suflete au avut legături cu ale noastre în trecut. Punem capăt relaţiilor cu oameni ale căror suflete nu mai vibrează cu ale noastre.
   Pe când eram copil, singurul lucru care mă tulbura în privinţa acestei scheme era felul în care se termina povestea. În Vest, a trecut multă vreme de când oamenii tânjeau după viaţa următoare mai mult decât după aceasta. Încă din Evul Mediu, am devenit puternic ancoraţi în dorinţa de a fi aici. India a fost întotdeauna ambivalenţă. Există destulă durere în viaţă, încât perspectiva de a o repeta la nesfârşit să creeze anxietate. Cum scapi de roata karmei?
   Într-o versiune a credinţei indiene, odată ce sufletul şi-a ars toată karma, îşi pierde toate dorinţele pământeşti. A trecut dincolo de obiecte materiale şi ataşamente pentru a deveni luminat. Şi, odată eliberat de karma, nu mai este nevoie să renască nici în planul fizic, nici în cel astral. Un asemenea suflet continuă să urce în spirală, în evoluţia sa, dar pe planuri pe care nu ni le putem imagina.
   În filosofia estică, acestea sunt cunoscute drept planuri cauzale. Aici, conştiinţa ia o formă atât de subtilă încât nu ne oferă nicio imagine vizuală de care să ne agăţăm. Vom cunoaşte lumea cauzală numai dacă suntem pregătiţi să trăim această experienţă, care este diferită pentru fiecare persoană. Putem întrezări o epifanie aici, dar vom sălăşlui acolo doar atunci când vibraţiile sufletului vor fi destul de înalte pentru a susţine acest lucru.

   ...doar începutul trezirii care poartă un muribund prin toate stagiile necesare pentru ca sufletul să se reveleze. Dacă stabilim geografia specifică a Raiului creştin, a Bardo-ului budist şi multele loka - sau tărâmurile Divine, din hinduism - primul stadiu al vieţii de după moarte se remarcă prin anumite evenimente comune.

   "TRECEREA DINCOLO" Răsăritul vieţii de după moarte

   1. Corpul fizic se opreşte din funcţionare. Este posibil ca persoana să nu îşi dea seama de acest lucru, chiar de la bun început.
   2. Lumea fizică dispare. Acest lucru se poate întâmpla în etape. Subiectul poate simţi că pluteşte în sus, ori că priveşte în jos spre locurile familiare, pe măsură ce acestea se îndepărtează.
   3. Subiectul se simte mai uşor, brusc eliberat de constrângeri.
   4. Mintea şi, uneori, simţurile continuă să opereze. Totuşi, treptat, ceea ce se percepe devine nonfizic.
   5. Este simţită tot mai puternic o prezenţă Divină. Această prezenţă poate fi înveşmântată într-o lumină sau într-un trup de înger sau zeu şi îi poate comunica muribundului.
   6. Personalitatea şi memoria încep să se atenueze, dar sentimentul "Eu-lui" rămâne.
   7. Acest "Eu" are sentimentul copleşitor că se mută în altă fază a existenţei.
   Această trezire în şapte etape nu este acelaşi lucru cu plecarea în Rai. Cercetătorii o numesc adesea faza "inter-viaţă" - o tranziţie între starea mentală din timpul vieţii şi starea mentală pe care o are subiectul, atunci când realizează că a murit. Nu toţi cei care trec prin NDE "merg înspre lumină". Unii pacienţi relatează călătorii spre diverse planete sau spre alte lumi, în funcţie de credinţele lor religioase. Unii trăiesc un sentiment al judecăţii, care poate fi dur sau chiar infernal; cu toate acestea, el poate aduce şi multe satisfacţii.
   Cine este muribundul joacă un rol important în aceste variaţii. Din cercetările întreprinse asupra experienţelor la limita dintre viaţă şi moarte reiese că un copil se poate întoarce din Rai, ...

   "În lunile de după moartea lui Ruth, am jelit ca un câine bolnav", a spus el. "Apoi m-am hotărât că este mult prea mult. O parte din inima mea îmi spunea, iar şi iar, că Ruth nu era plecată cu adevărat. Am început să am conversaţii cu ea. Cu toate acestea, nu am fost unul dintre acei oameni norocoşi, care simt prezenţa celor plecaţi dintre ei. Vorbeam cu... Ce? Cu aerul? Cu o scorneală a imaginaţiei mele?" A făcut o pauză scurtă, înainte de a continua.
   "M-am hotărât să merg la un medium. Ai fi uimit să afli cât de mulţi oameni din sudul Californiei pot vorbi cu morţii, pentru tine."
   Am murmurat ceva despre nevoia supravieţuitorului de a şti ce s-a întâmplat cu persoanele dragi.
   "Da, aşa este. Mediumul pe care l-am găsit avea doar intenţii bune, sunt convins. Am intrat emoţionat în casa femeii. Nu locuia într-un cort de ţigani - nimic de genul acesta. Era o casă din oraş. Femeia arăta ca orice persoană pe care ai vedea-o la rând într-un supermarket, de exemplu."
   Era liniştitor de realistă, l-a găsit omului un scaun confortabil, cu perne, a pus nişte sticle cu apă alături de el şi s-a aşezat de partea cealaltă a măsuţei de cafea. A închis ochii şi a cerut tăcere, l-a spus bărbatului că poate medita, dacă ştie cum. Acesta nu ştia, aşa că a rămas cu ochii închişi. Din când în când, o privea pe furiş pe femeie, tăcerea părându-i-se mult prea îndelungată. Apoi s-a întâmplat ceva?
   "Extraordinar! A spus că o femeie voia să-mi vorbească şi că vede nişte imagini: doi copii, unul departe acum, o cabană în munţi, un câmp mare, alb (zăpadă? un lac îngheţat?). Avem doi copii, iar fiica noastră locuieşte în Anglia. Iar mie şi lui Ruth ne plăcea să mergem la schi şi, câteodată, închiriam o cabană lângă pârtii. Brusc, atenţia mea a fost captată."
   "Multor oameni le place să schieze", am remarcat. A oftat.
   "Ştiu. Apoi a continuat. Mediumul a continuat să-mi spună lucruri care mi se păreau reale, dar dacă nu ai fost acolo..."
   "Nu era nevoie să fiu acolo. Sigur te-ai gândit că era Ruth."
   "Atunci şi acolo, aşa am crezut. Poate pentru că voiam atât de mult să fie ea."
   A continuat să-mi spună - aşa cum fac mii de oameni în asemenea situaţii - că mediumul a dat foarte multe detalii uluitoare.

   CUM SĂ CREEZI UN ÎNGER

   Trasarea liniei dintre real şi ireal ignoră felul în care funcţionează conştiinţa. Dacă îmi spui: "Am un înger păzitor", pot interpreta această afirmaţie prin intermediul mai multor stări ale conştiinţei. Ea poate însemna:
   - Îmi imaginez că am un înger păzitor.
   - Religia mea mă învaţă că am un înger păzitor în Rai.
   - Am citit cu mult interes despre mitologia îngerilor şi ideea care mă atrage cel mai mult este cea a îngerului păzitor.
   - Îmi văd îngerul păzitor şi am experienţa prezenţei lui.
   - A avea un înger păzitor este dorinţa mea cea mai mare.
   - Odată, mi-am văzut îngerul păzitor într-un vis.
   Anumite stadii ale conştiinţei - precum visele şi imaginaţia - sunt larg acceptate în societatea noastră, dar se apropie de alte stări pe care oamenii moderni le leagă adesea de superstiţie, cum ar fi să vezi spiritele celor plecaţi, ori să ai viziuni sfinte. Cu toate acestea, am întâlnit prea mulţi oameni care îmi spun cu seriozitate că, în timpul meditaţiei, le-au apărut sfinţi, sau că au fost vizitaţi de guru, de arhanghelul Mihail, de Iisus, de Buddha, de vechi lama tibetani sau de încarnări ale lor înşişi. Nimeni nu a negat acest lucru. Alte culturi au preferat să navigheze prin dimensiunea subtilă, mai mult decât o facem noi. Tendinţa noastră este de a elimina aceasta din lumea fizică şi de a lua decizii arbitrare, după cum urmează:
   - Oamenii care văd îngeri cu siguranţă că îşi imaginează.
   - Visele sunt iluzorii, astfel că fiecare alt fenomen subtil este, de asemenea, o iluzie.
   - Dacă vezi sau auzi ceva care nu este fizic, trebuie să fie vorba despre o halucinaţie.
   - A vedea un zeu sau un înger este acelaşi lucru cu a vedea un OZN. Ambele sunt experienţe din afara normalului.
   - Viziunile sacre sunt rezultatul bolilor precum epilepsia ori schizofrenia paranoidă.

   Prejudecăţile noastre de occidentali în privinţa invizibilului nu sunt uşor de învins. Se va dovedi că mintea există în afara creierului, doar dacă lasă un fel de amprentă, un semn vizibil, care este la fel de convingător precum imaginile cu rezonanţă magnetică, ce furnizează dovezi concrete ale activităţii neuronale. O asemenea dovadă este informaţia asupra căreia ne-am oprit mai devreme. Dacă informaţia pătrunde în întregul câmp cuantic, ea poate crea o punte între minte şi materie, în termeni mai acceptabili unui materialist. Niciunui om de ştiinţă nu îi este greu să creadă că materia şi energia nu pot fi create şi nici distruse, iar latura neconvenţională a fizicii se luptă cu noţiunea că informaţia nu poate fi nici creată şi nici distrusă.
   Ceea ce vedem în univers se află în transformare constantă. Atomii de heliu alimentează soarele şi trimit spre Pământ căldură care este transformată, prin fotosinteză, în plante şi alte forme de viaţă. Se poate spune foarte uşor că viaţa este alcătuită din schimbul de informaţie dintre atomii soarelui şi atomii Pământului. (Energia este informaţie, în sensul că toate încărcăturile chimice ori electrice pot fi exprimate ca plus ori minus, pozitive sau negative, zero sau unu). Atunci, nu contează că trupul tău nu seamănă câtuşi de puţin cu o stea luminoasă. Ambele fac parte din acelaşi câmp informaţional, care este supus, în interiorul său, transformărilor nesfârşite.
   Sau, aşa cum spune Krishna, în Bhagavad-Gita: "Întorcându-mă asupra mea, creez din nou şi din nou".
   Potrivit lui Amit Goswami, un proeminent fizician, care scrie în special despre universul conştiinţei de sine, creativitatea este doar un alt chip al transformării. "Universul pune întotdeauna vin nou în sticle vechi, sau vin nou în sticle noi." Aceleaşi grupuri de energie, conţinând aceeaşi informaţie, sunt amestecate la nesfârşit în Câmpul Punctului Zero. Goswami consideră că reîncarnarea realizează acelaşi lucru. Identităţile trec prin câmpul informaţional, schimbând datele cu noi identităţi ce par un nou "eu", dar care sunt, de fapt, transmutări de indestructibili zero şi unu, prinse în lungi lanţuri de idei şi experienţe.
   Chiar în acest moment, voi reprezentaţi un maldăr de informaţii stocate în minte şi trup. Aveţi amintiri unice. Celulele voastre au trecut prin schimbări chimice, pe care nu Ie-a trăit nimeni ...