Schimbarea dialogului cu Sinele

   Cel mai adesea, noi am acceptat mesajele pe care ni le-au transmis părinţii noştri. Ştiam că pentru a fi iubiţi, trebuia să executăm ordine de genul: "Mănâncă-ţi spanacul", "Fă-ţi curat în cameră" sau "Fă-ţi patul". Am ajuns astfel la concluzia că cei din jur nu ne vor accepta decât dacă vom face anumite lucruri, că iubirea şi acceptarea sunt condiţionate. Din păcate, aceste condiţionări nici măcar nu ne aparţineau. Ele erau arbitrare şi depindeau de ceea ce credeau alţii căt trebuie să facem sau să spunem. De aceea, ele nu contribuiau! cu nimic la amplificarea preţuirii noastre de sine. Noi am învăţat astfel că nu merităm să existăm decât dacă vom face aceste lucruri pentru a fi pe placul celor din jur. în caz contrar, nu aveam nici măcar permisiunea de a exista.
   Aceste mesaje primite de timpuriu joacă un rol decisiv în ceea ce eu numesc dialogul nostru cu sinele, adică în felul în care ne adresăm nouă înşine. Felul în care vorbim în sinea noastră cu noi înşine este extrem de important, întrucât stă la baza cuvintelor pe care le rostim în exterior. El stabileşte atmosfera mentală în care operăm şi vibraţia pe care o atrag noile noastre experienţe. Dacă ne facem singuri rău, viaţa nu va însemna mare lucru pentru noi. în schimb, dacă ne iubim şi ne apreciem singuri, viaţa noastră poate deveni un dar minunat şi o bucurie continuă.
   Dacă viaţa noastră este nefericită sau dacă ne simţim neîmpliniţi, este foarte uşor să dăm vina pe părinţii noştri sau pe ceilalţi şi să spunem că este greşeala lor. Din păcate, procedând astfel, noi rămânem blocaţi în problemele şi în frustrările noastre. Cuvintele care exprimă ruşinea nu ne vor aduce niciodată libertatea dorită. îţi reamintesc în această direcţie că toate cuvintele noastre sunt înzestrate cu putere. Această putere derivă din asumarea responsabilităţii pentru propria noastră viaţă. Ştiu că mulţi se vor simţi înspăimântaţi la gândul că trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru propria viaţă, dar nu există nicio altă cale. Dacă acceptăm premisa că noi suntem responsabili pentru viaţa noastră, noi trebuie să devenim mult mai atenţi la ceea ce spunem. Cuvintele şi frazele pe care le rostim nu sunt altceva decât simple extensii ale gândurilor noastre.
   începe să asculţi ceea ce spui. Dacă te auzi rostind cuvinte negative sau care te limitează, schimbă-le. Atunci când aud o poveste negativă, eu nu o repet mai departe. Pornesc de la premisa că a ajuns - oricum - suficient de departe şi uit de ea. în schimb, dacă aud o poveste pozitivă, o repet la cât mai multă lume.
   Ori de câte ori te afli într-un mediu social, ascultă ce spun oamenii şi felul în care îşi aleg ei cuvintele. încearcă să stabileşti apoi o corelaţie între cuvintele lor şi experienţele pe care le trăiesc. Foarte mulţi oameni îşi trăiesc întreaga viaţă repetând la infinit "ar trebui". Urechile mele au devenit foarte sensibile la această expresie. Ori de câte ori o aud, în urechi îmi sună un clopoţel de avertizare. Nu de puţine ori se întâmplă să aud oameni rostind de cel puţin zece ori această expresie în aceeaşi frază. Ei se minunează apoi de...

   Nu contează ce ţi-a făcut sau ce te-a învăţat altcineva în trecut. Porneşte de la premisa că astăzi este o nouă zi. Acum nu te mai poate controla nimeni. Momentul prezent este singurul în care îţi poţi crea propriul viitor, contribuind astfel inclusiv la viitorul acestei lumi. Nu contează nici măcar ce spun eu. Singurul care îţi poate influenţa viitorul eşti tu. Numai tu îţi poţi schimba felul în care gândeşti, în care simţi şi în care acţionezi. Tot ce afirm eu este că tu poţi face acest lucru, întrucât înlăuntrul tău se află o Putere Superioară care te poate ajuta să te eliberezi de toate aceste tipare mentale, cu singura condiţie să îi permiţi.
   Aminteşte-ţi cum te simţeai atunci când erai un copilaş foarte mic. La acea vreme te iubeai exact aşa cum erai. Niciun copil de vârstă foarte mică nu îşi critică trupul spunând: "O, şoldurile mele sunt prea mari!" Copiii sunt pur şi simplu fericiţi că au un corp. Ei îşi exprimă liber sentimentele. Atunci când un copil este fericit, toţi cei din jur îşi dau seama de acest lucru. Atunci când el este supărat, chiar şi vecinii află! Copiii nu se tem niciodată să îşi exprime emoţiile în faţa celorlalţi oameni. Ei trăiesc întotdeauna în momentul prezent. La fel ai fost şi tu cândva. După ce ai crescut, tu ai început să îi asculţi pe oamenii din jurul tău şi ai învăţat de la ei tiparul fricii, al vinovăţiei şi al criticii.
   Dacă ai crescut într-o familie în care toată lumea era foarte critică, tu nu poţi fi altfel la maturitate. Dacă ai crescut într-o familie în care nu ai avut voie să îţi exprimi mânia, probabil că te îngrozeşte gândul unei confruntări pline de furie, preferând să îţi înghiţi mânia şi să o proiectezi asupra corpului tău.

   Un alt exerciţiu pe care îl poţi practica în faţa oglinzii este cel al iertării. Iartă-te astfel pe tine însuţi şi iartă-i şi pe ceilalţi oameni. Dacă te temi să vorbeşti cu cineva faţă în faţă, adresează-i-te în oglindă. Te poţi elibera astfel de foarte multe traume şi frustrări acumulate de-a lungul timpului datorită părinţilor, profesorilor, şefilor, medicilor, copiilor, iubiţilor sau prietenilor tăi. Atunci când te afli în faţa oglinzii, tu le poţi spune acestora tot ce ţi-ai dorit să le transmiţi întreaga viaţă, dar ţi-a fost teamă. Nu uita însă în final să le soliciţi iubirea şi iertarea, întrucât acestea sunt lucrurile pe care ţi le doreşti cu adevărat.
   în 99% din cazuri, oamenii care nu reuşesc să se iubească pe ei înşişi sunt cei care sunt incapabili să ierte. Incapacitatea de a ierta închide întotdeauna uşa care duce către iubirea de sine. Atunci când iertăm şi ne detaşăm de cineva sau de o situaţie, de pe piept ni se ridică o povară uriaşă. în astfel de cazuri, uşa care duce către iubirea de sine se deschide larg în faţa noastră. Mulţi oameni spun în astfel de momente: "O, o greutate uriaşă mi s-a ridicat de pe inimă!" Aşa este, căci ei au purtat această povară aproape întreaga viaţă, fără să-şi dea seama. Dr. John Harrison afirmă că iertarea de sine şi iertarea părinţilor, la care se adaugă eliberarea de traumele produse în trecut - vindecă mai multe boli decât ar putea-o face vreodată antibioticele.
   Este foarte greu să determini un copil să nu îşi mai iubească părinţii. Dacă acest lucru s-a întâmplat însă, este încă şi mai greu să îl convingi să îi ierte. Atunci când nu suntem dispuşi să iertăm şi să ne detaşăm de trecut, noi ne înlănţuim singuri. Dacă nu ne putem desprinde de trecut, noi nu putem trăi în prezent, iar dacă nu trăim în prezent, cum ne-am putea construi un viitor mai frumos şi mai bun? Vechile probleme din trecut nu fac decât să creeze noi probleme de acelaşi fel în viitor.
   Afirmaţiile repetate în faţa oglinzii sunt extrem de utile, întrucât îţi permit să afli care este adevărul existenţei tale. Dacă faci o afirmaţie şi mintea îţi transmite pe loc un răspuns negativ de genul: "Pe cine crezi că păcăleşti? Nu este nimic adevărat în ce spui! Tu nu meriţi aşa ceva!", ea îţi face practic un dar. Tu nu vei putea introduce niciodată schimbările pozitive pe care le doreşti în viaţa ta până când nu vei înţelege ce anume te reţine în loc. Răspunsul negativ pe care tocmai l-ai primit reprezintă un dar, căci el se poate transforma în cheia libertăţii tale. Transformă imediat acest răspuns negativ într-o afirmaţie pozitivă contrară şi spune-ţi: "Merit acum tot ce este mai bun. Le permit tuturor expeienţelor pozitive să îmi umple viaţa". Repetă noua afirmaţie Până când aceasta devine parte integrantă din viaţa ta.
   Am cunoscut numeroase cazuri în care familii întregi s-au transformat din cauza afirmaţiilor repetate de o singură Persoană. Mulţi oameni care participă la grupurile de sprijin Hayride provin din familii de care s-au înstrăinat. Propriii Părinţi nu sunt dispuşi să vorbească cu ei. I-am învăţat să repete următoarea afirmaţie: "Am o comunicare perfectă,...

   Unul din primele lucruri pe care trebuie să i le spui copilului tău interior atunci când iei pentru prima dată legătura cu el este să îi ceri iertare. Spune-i că îţi pare rău că nu ai mai vorbit cu el în toţi aceşti ani de când ai crescut, şi cu atât mai mult dacă l-ai certat. Spune-i că doreşti să îl recompensezi pentru tot acest timp în care te-ai îndepărtat de el. întreabă-l cum îl poţi face fericit. întreabă-1 ce anume îl sperie, cum îl poţi ajuta şi ce anume aşteaptă de la tine. începe cu câteva întrebări simple, la care poţi obţine rapid răspunsuri: " Ce pot face ca să fii fericit? Ce ţi-ar plăcea să facem astăzi?" Poate că tu doreşti să alergi, dar copilul interior îţi va răspunde că doreşte să meargă la plajă. în acest caz, poţi să alergi pe plajă. Important este că procesul de comunicare a început. Nu mai da înapoi. Acordă-i micuţului din interiorul tău câteva momente pe zi şi te asigur că viaţa ta va deveni în scurt timp infinit mai frumoasă.

       Comunicarea cu copilul interior

   Probabil că o parte din cititori au lucrat deja cu copilul lor interior. Există foarte multe cărţi bune care tratează acest subiect. Există de asemenea numeroase conferinţe şi semi-narii la care poţi participa.
   Cartea Fii propriul tău părinte, scrisă de John Pollard III, este excelentă în această privinţă şi include numeroase exerciţii şi activităţi pe care le poţi practica împreună cu copilul tău interior. De aceea, îţi recomand insistent această carte. Aşa cum spuneam, există foarte multe materiale care te pot ajuta în acest domeniu. Tu nu eşti singur şi neajutorat, dar dacă doreşti să primeşti ajutor, trebuie mai întâi să îl ceri.
   O altă sugestie pe care ţi-o fac este să cauţi o fotografie a ta de pe vremea când erai copil. Priveşte-o apoi cu atenţie. Este copilul din fotografie cu adevărat fericit? Este el nefericit? Indiferent cum pare el, încearcă să iei legătura cu copilul din fotografie. Dacă acesta pare speriat, întreabă-l ce anume îl sperie şi ce poţi face pentru ca el să se simtă mai bine. Caută mai multe fotografii cu tine însuţi, din perioadele în care erai mai tânăr, şi adresează-te tuturor acestor ipostaze ale tale.
   Tehnica de lucru cu oglinda este foarte utilă în această privinţă. Dacă ai avut în copilărie o poreclă nostimă, poţi să o foloseşti şi acum. Dacă eşti mai sensibil, îţi sugerez să ţii la îndemână o cutie cu şerveţele. Ar fi bine de asemenea să stai aşezat pe un scaun, căci dacă vei sta în picioare, este posibil să îţi vină să o iei la fugă. Aşează-te aşadar pe scaun în faţa oglinzii şi începe să discuţi cu copilul tău interior.
   Un alt exerciţiu pe care îl poţi practica constă în a comunica în scris cu copilul tău interior. Şi de această dată, la suprafaţa conştiinţei tale vor ieşi o sumedenie de informaţii. Foloseşte în acest scop două creioane colorate...

   Limitările învăţate din trecut

   Există o expresie care îmi place foarte mult şi pe care o folosesc frecvent: sfera tuturor posibilităţilor. Am învăţat-o de la unul din primii mei instructori pe care i-am avut în New York: Eric Pace. Expresia îmi place deoarece îi permite minţii mele să se avânte în zone care transced ceea ce cred eu însămi că este posibil, dar mai ales convingerile limitate cu care am crescut.
   Pe vremea când eram copil, nu înţelegeam că multe din criticile pe care mi le adresau adulţii sau prietenii se datorau pur şi simplu unei zile proaste pe care o aveau aceştia sau unei dezamăgiri minore şi că nu erau adevărate. Eu acceptam de bunăvoie toate aceste gânduri şi convingeri legate de mine însămi, care au devenit apoi o parte integrantă a limitărilor mele. Chiar dacă nu arătam rău şi nu eram proastă, mă simţeam ca şi cum aceste afirmaţii ar fi fost adevărate.
   Foarte mulţi oameni adoptă principalele idei despre lume şi viaţă în jurul vârstei de cinci ani. La acestea se mai adaugă câteva idei în timpul adolescenţei, după care foarte greu mai pot fi schimbate. Dacă aş întreba pe cineva de ce crede cutare lucru despre un anumit subiect şi acesta ar putea face o introspecţie suficient de profundă pentru a descoperi cauza convingerii sale, el ar constata că a luat decizia respectivă despre subiectul în cauză la o vârstă incredibil de fragedă.