Ipoteză

   Chiar dacă bărbaţii fumează mai puţin, se pare că femeile fumează mai mult. Realizaţi un APO legat de această constatare şi prezentaţi câteva ipoteze alternative explicând acest fenomen. Se întâmplă ca o ipoteză să fie virtual aceeaşi cu o explicaţie. În general, o explicaţie face referire la o singură întâmplare sau moment, pe când o ipoteză face referire la un proces sau la o orientare. Aşa cum am menţionat mai devreme, trebuie să generăm ipoteze alternative, oricât de tentaţi am fi să considerăm una dintre ele ca fiind cea mai bună şi "adevărată".

   Percepţia

   În Noua Zeelandă, discutam la un moment dat cu un grup de industriaşi cu experienţă despre posibilităţile de dezvoltare. Mulţi dintre ei se plângeau de faptul că în Noua Zeelandă existau atât de multe restricţii şi regulamente, încât era dificil să urmăreşti ocaziile de dezvoltare. Unul dintre ei a privit lucrurile într-un mod alternativ. S-a referit la regulamente în mod optimist: "Dacă înveţi cum să faci faţă regulamentelor, gândiţi-vă cât de eficiente sunt acestea în ceea ce priveşte ţinerea pe loc a concurenţei - aşa că eu văd în ele o sporire a ocaziilor."
   Un proiect de cercetare a fost aspru criticat pentru irosirea banilor atunci când a arătat faptul că în şcolile cu piscine copiii petreceau mult timp înotând. Realizaţi un APO pe baza acestei afirmaţii: din ce alt punct de vedere aţi mai putea privi acest proiect?

   Probleme

   În ceea ce priveşte problemele, APO se referă la câteva aspecte. Primul se află în definiţia problemei. Cea mai bună definiţie a unei probleme poate fi găsită doar descoperind soluţia şi revenind apoi asupra ei. Putem căuta însă definiţii alternative ale problemei. Realizaţi un APO pentru definiţiile alternative referitoare la problema traficului de vârf în transportul citadin.
   Când vine vorba de analizarea problemei, putem genera mai multe abordări în loc să o căutăm doar pe cea mai bună chiar de la început. Realizaţi un APO pentru abordările privind traficul de vârf din oraşe: încercaţi să găsiţi patru abordări diferite.
   În cele din urmă, când avem soluţia adecvată a unei
probleme, putem trece dincolo de ceea ce e adecvat, căutând diferite soluţii. Satisfacţia oferită de găsirea unei soluţii ne determină să fim foarte refractari în privinţa căutării altei soluţii. De altfel, cealaltă soluţie poate fi descoperită de altcineva!

   Privire generală

   O problemă reprezintă ceva ce suntem obligaţi să dezbatem, în cadrul unei treceri în revistă trebuie să depunem un efort de voinţă pentru a privi din nou la ceea ce nu reprezintă o problemă, ceea ce se desfăşoară în parametri rezonabili, ceea ce nu necesită atenţie. Cu toate acestea, revizuim pentru a vedea dacă procesul poate fi simplificat, îmbunătăţit sau dacă poate deveni mai productiv. Acest lucru implică întotdeauna observarea altor modalităţi de desfăşurare a operaţiei (dar şi dacă ea trebuie realizată). Realizaţi un APO (revizuind) cu privire la ambalarea tabletelor de ciocolată.

   Proiectarea

   În proiectare, tot ceea ce ne propunem să creăm urmăreşte să atingă un anumit scop. Într-un fel, dispunem de mai multă libertate decât în cazul rezolvării de probleme,...

   Prin urmare, criticismul negativ oferă o activitate uşoară pentru minţile mediocre. Din nefericire, el reprezintă o atracţie pentru minţile strălucite, cum am menţionat mai devreme în legătură cu "capcana inteligenţei". Asta pentru că oferă atât un sentiment imediat de realizare, cât şi unul de superioritate. Tragedia este că foarte multe minţi strălucite din civilizaţia occidentală sunt prinse în capcana acestui aspect neconstructiv. Nu este vorba de o efervescenţă a gândirii creative pentru care am avea nevoie de gânditori critici ca să nu scape lucrurile de sub control. Dimpotrivă, trebuie să facem un efort mare pentru a dezvolta gândirea de tip proiect, gândirea constructivă şi cea creativă. Nu prea cred că există şanse ca sistemul nostru educaţional să facă asta.
   Şi încă ceva. Dovedind că celălalt se înşală, demonstrăm că noi avem dreptate. Acest lucru s-a aplicat într-adevăr în teologia medievală, însă nu mai e valabil şi azi deoarece lumea reală nu este o teologie construită. în limbajul curent, dacă dovedeşti că oponentul nu are dreptate şi el dovedeşte că tu nu ai dreptate, s-ar putea ca amândoi să nu aveţi dreptate.
   Poate că cel mai mare cusur al acestui limbaj este distrugerea unei idei bune. O idee poate fi 90% bună şi 10% greşită (sau inadecvată). Ce fac marii noştri gânditori? încearcă să compenseze acel 10%? Nu, se năputesc asupra lui 10%, demonstrează că este inadecvat şi apoi sugerează că acela care a putut gândi astfel trebuie să fie un idiot, rezultând că şi restul de 90% a fost gândit tot de un idiot şi că totul e ridicol.
   Nu este nevoie de prea multă gândire pentru a recunoaşte atât stupiditatea, cât şi atracţia sistemului de tip conflict Faptul că el ar trebui să existe undeva în cultura noastră este adevărat, dar a domina această cultură este absurd.

   Strategie şi tactică

   Am menţionat deja Jocul L pe care l-am proiectat cândva ca pe "cel mai simplu joc real". Jucătorilor începători li se pare greu să dezvolte o strategie eficace pentru că jocul pare atât de simplu. Ca strategie generală, ei ar putea face următoarele:

   • să ocupe spaţiile goale
   • să stea aproape de piesa L a adversarului
   • să folosească piesa neutră pentru a bloca rânduri şi coloane
   • să domine centrul
   • să evite colţurile
   • să împingă adversarul spre margine

   Toate acestea sunt "sfaturi generale" sau strategie generală, în interiorul acestei strategii generale există mutări ce trebuie făcute moment de moment. Ele reprezintă "tactica". O companie de calculatoare poate avea strategia generală de a "călcape urmele companiei IBM". În cadrul acestei strategii generale, există multe decizii tactice ce trebuie luate: evitarea produselor direct competitive; stabilirea cu grijă a preţurilor; anticiparea strategiei IBM. Altă companie de calculatoare poate adopta strategia de a deveni furnizoare pentru clienţii care au nevoie de siguranţă maximă, nu neapărat de cel mai avansat sistem. Altă companie poate să-şi direcţioneze atenţia spre întreprinderile mici. Ea poate folosi tactica de a produce calculatoare personale pentru a obişnui oamenii cu produsele sale şi apoi de a oferi calculatoare ceva mai performante. În acest caz, poate fi greu de decis dacă aceasta este cu adevărat o "tactică" sau o "sub-strategie".

   Oamenii

   Un club de gândire este format din şase oameni. Aceştia sunt membrii. Poate exista un număr mic de asociaţi care participă la întâlniri, dar care nu sunt membri cu drepturi depline. Dacă unul dintre membrii cu drepturi depline nu participă la întâlniri în mod regulat, atunci locul acestuia este luat de un asociat (un membru ar trebui să participe la cel puţin trei sferturi dintre întâlniri). Când există suficienţi asociaţi, se poate forma un club de gândire separat, alcătuit din şase membri. Pot să existe situaţii temporare - de exemplu, când clubul se află la început - în care sunt mai puţin de şase membri. Se aleg şase deoarece este numărul cel mai potrivit pentru practicarea deprinderilor de gândire. Cei şase pot să funcţioneze ca un grup de şase sau se pot împărţi în două grupuri de câte trei.

   Organizator şi gazdă: organizatorul are o responsabilitate generală pentru întâlnire, fiind, de asemenea, şi gazdă. Este răspunderea organizatorului ca întâlnirea să aibă loc şi să controleze ceea ce se întâmplă în timpul ei. Organizatorul trebuie să fie o persoană eficientă şi competentă care se înţelege bine cu oamenii. O persoană plină de farmec, dar incompetentă nu este potrivită pentru acest rol. Organizatorul poate delega următoarele roluri: cronometru, secretar, comunicator. Este de preferat să rămână acelaşi organizator pe toată durata existenţei clubului. Este mai bine ca această funcţie să nu fie ocupată prin rotaţie. Dacă un alt membru doreşte foarte mult să devină organizator - dovedindu-se suficient de competent -, atunci organizatorul poate fi schimbat pe o perioadă de şase luni. Însă rolul de organizator nu trebuie ocupat de membrii care nu sunt nici dornici, nici capabili să-l joace.