...revenise în trupul unui copil. Imediat, Dalai-Lama a pregătit ceea ce ei numesc a body-search, un grup de căutare condus de principalul slujitor al fostului Ling Rimpoche. Acest slujitor, intrat la vârsta de 19 ani în serviciul bătrânului maestru, 1-a însoţit până la ultima etapă, aceea a desprinderii de forma sa fizică, de Crăciunul anului 1983. Acesta va deveni preceptorul copilului. Acest bărbat, aflat mai bine de cincizeci de ani în slujba bătrânului Ling Rimpoche, va prelua conducerea căutărilor. Cu toate acestea, este nevoie de un indiciu. Grupul compus din zece lamaşi revine la Dalai-Lama, cerându-i un semn. Acesta le răspunde: "Copilul s-a născut sub semnul Bivolului". Lamaşii calculează: sub acest semn s-au născut 620 de copii; cum să-1 găsească? Se întorc încă o dată la Dalai-Lama: "Sanctitatea Voastră, ne trebuie un semn mai precis". "Copilul se găseşte în trei sate", răspunde Dalai-Lama. Comunitatea tibetană cea mai cunoscută în lume este desigur cea din Dharamsala. Dar mai sunt şi altele la Sikkim, la Bhutan, Laddak, provincii aflate aproape de Tibet. Laddaki şi tibetană sunt limbi asemănătoare. Comunităţile tibetane sunt instalate în Arunachal Pradesh, iar altele s-au stabilit în sudul Indiei, la Madras, unde în timpul verii se ajunge la 50°C. Lamaşii îşi efectuează calculele apoi se duc din nou la Dalai-Lama: "Copilul se află într-unui din aceste trei sate?" "Da", le răspunde Dalai-Lama, fără a preciza desigur în care. Lamaşii pornesc la drum şi caută pe rând în cele trei sate. Trec câteva săptămâni, după care se întorc ruşinaţi: "Sanctitatea Voastră, n-am găsit nicio urmă de copil".
   îmi amintesc terasa cabanei de munte şi pe bătrânul preceptor care-şi continuă, captivat, povestirea:
   "Şi atunci, Sanctitatea Sa a fost literalmente extraordinară. Ea a rostit aceste cuvinte:    în felul acesta, retras din satul copiilor tibetani, este instalat în această cabană pentru a primi o educaţie, pentru a se veghea asupra lui până la vârsta de şase ani, când va fi trimis la colegiile mănăstireşti pentru a beneficia acolo de formarea unui mare lama. A mai rămas ceva: corpul, forma fizică anterioară îmbălsămată a lui Ling Rimpoche. în mod cu totul excepţional, acest înveliş corporal se găseşte în cabana de munte. Pun imediat întrebarea:
   - Dar copilul a văzut corpul îmbălsămat al formei sale
precedente?
   - Da, desigur, a fost unul dintre primele lucruri pe care i le-am arătat.

   Corpul mental şi corpul cauzal, dimensiunile superioare ale conştientei

   Câmpul prin care îşi găseşte expresia spiritul este denumit corp mental. El vibrează la o frecvenţă şi mai subtilă decât corpul astral. Dar să ne amintim că acest câmp întrepătrunde corpul astral. în decursul existenţei, dimensiunea mentală interacţionează constant cu anumite aspecte ale personalităţii (idealuri, altruism, coduri morale), iar energia sa hrăneşte fiecare experienţă, chiar şi atunci când nu suntem angajaţi în speculaţii intelectuale sau în gândirea conştientă.
   Corpul mental este oval, mai extins şi mai puţin dens decât corpul astral. Culorile şi calităţile sale indică interesele unei fiinţe omeneşti, ca şi aptitudinile sale mentale, active sau latente. Găsim şi în corpul mental chakre aflate în legătură cu forma fizică a individului. Acestea sunt concentrate pe centrii nervoşi şi glandele endocrine majore. Energia nivelurilor mentale poate avea efecte asupra condiţiei fizice pentru că există un fel de efect-cascadă de tip mental/astral/eteric/fizic pe care îl vom analiza ulterior mai detaliat. Prin urmare, o perturbare existentă într-unui din centrii mentali va fi transmisă şi nivelurilor astral şi eteric. Totuşi, de obicei perturbarea apare la nivel astral şi nu numai că afectează chakra eterică corespunzătoare, ci încetineşte şi fluxurile energetice provenite de la nivelul mental.
   Atunci când există o relaţie armonioasă între diferitele aspecte ale personalităţii, fluxul de energie trece în mod ritmic de la un nivel la altul. Dar din nefericire un astfel de echilibru este mai degrabă rar, căci majoritatea oamenilor cunosc o disfuncţie datorată stresului, rigidităţii mentale, cicloanelor emoţionale etc. Atunci când acest tip de perturbaţie persistă, este afectat şi corpul fizic.

   Cum să deveniţi şi mai bolnavi (în cazul în care sunteţi deja)

   1. Gândiţi-vă la toate lucrurile rele care vi s-ar fi putut întâmpla. Alegeţi imagini îngrozitoare şi aduceţi-le cât mai frecvent în minte.
   2. Fiţi deprimaţi, invidioşi şi furioşi. Acuzaţi pe oricine şi pe toată lumea pentru boala voastră.
   3. Citiţi articole, cărţi, jurnale, priviţi programele de la televiziune şi ascultaţi în special personajele care întăresc punctul de vedere că nu există nicio SPERANŢĂ, că nu aveţi nicio putere de a influenţa desfăşurarea bolii voastre.
   4. Separaţi-vă de toată lumea. Priviţi-vă ca pe un paria. Zăvorâţi-vă în camera voastră şi contemplaţi moartea.
   5. Urâţi-vă că v-aţi distrus viaţa. Acuzaţi-vă fără milă şi fără încetare.
   6. Duceţi-vă la diferiţi medici, la specialişti, unii mai importanţi decât alţii. Alergaţi de la unul la altul. Pierdeţi-vă jumătate din timp în sălile de aşteptare. Obţineţi multe opinii contradictorii şi multe medicamente experimentale şi începeţi un program după altul fără niciun rezultat.
   7. Părăsiţi-vă ocupaţiile profesionale, încetaţi să lucraţi la orice proiect, întrerupeţi orice activitate care v-ar putea da vreun sentiment de bucurie şi un ţel. Imaginaţi-vă că viaţa nu este pasibilă de pedeapsă şi imaginaţi-vi-o apropiindu-se de capăt.
   8. Compătimiţi-vă pentru propria soartă. Dacă vă întovărăşiţi cu cineva, asociaţi-vă în special cu persoane nefericite şi pline de amărăciune. Intensificaţi-vă reciproc sentimentele de disperare.
   9. Să nu aveţi grijă de voi înşivă; ce folos ar avea? Cereţi celorlalţi să facă ceea ce ar trebui să faceţi voi şi apoi înfuriaţi-vă că nu au procedat bine.
   10. Gândiţi-vă cât de înspăimântătoare este viaţa şi deveniţi conştienţi că într-o zi veţi muri, poate chiar foarte curând.
   Asiguraţi-vă că sunteţi absolut îngroziţi de ideea morţii, astfel ca durerea voastră să crească şi mai mult.

   Precepte pentru menţinerea sau regăsirea sănătăţii

   1. Faceţi lucruri care să vă dea un sentiment de împlinire, de bucurie şi de sens în viaţă, care să vă recompenseze eforturile. Vedeţi-vă viaţa ca fiind o creaţie proprie şi faceţi în aşa fel încât să devină pozitivă.
   2. Fiţi atenţi la voi înşivă, ascultaţi-vă nevoile interne la toate nivelurile, aveţi grijă de voi înşivă, încurajaţi-vă neîncetat.
   3. Eliberaţi-vă de toate emoţiile negative, de temeri, de invidie, de tristeţe şi de furii. Exprimaţi-vă sentimentele într-un mod corespunzător, nu le reţineţi şi învăţaţi să vă iertaţi.
   4. Menţineţi în minte imagini şi ţeluri pozitive, imaginea a ceea ce vreţi cu adevărat în viaţă. Atunci când apar imaginile înspăimântătoare reconcentraţi-vă pe imaginile ce evocă sentimente de pace şi bucurie.
   5. Iubiţi-vă şi iubiţi-i pe ceilalţi. Faceţi din acest sentiment ţelul şi expresia primordială a existenţei voastre.
   6. Creaţi-vă relaţii oneste, călduroase, simpatice cu ceilalţi, încercaţi să vindecaţi rănile legăturilor trecute cu însoţitorii de viaţă sau însoţitorii de drum.
   7. împliniţi fapte altruiste în mijlocul unei comunităţi, al unui grup, sau la modul general faţă de ceilalţi.
   8. Angajaţi-vă în posibilitatea şi în credinţa existenţei unei bunăstări totale. Dezvoltaţi-vă propriul program de vindecare atrăgând sprijinul şi sfaturile experţilor (terapeuţi vizibili şi invizibili), fără să deveniţi sclavul lor.
   9. Acceptaţi-vă fiinţa împreună cu tot ceea ce vi se întâmplă în existenţă ca pe o oportunitate de a evolua şi de a învăţa.

   ...fiinţă, căci energia celei de-a patra chakre este echilibrată în şase direcţii. Un subiect legat de a patra chakră trăieşte deci în armonie atât cu lumea interioară cât şi cu cea exterioară.
   Maeştrii sufi şi anumiţi mistici îşi învaţă discipolii să vizualizeze o lumină limpede în inimă atunci când încep să practice urcarea lui Kundalini şi în stările superioare de conştientă, în felul acesta se naşte Shabda Brahma, cântecul cosmic.
   în chakra inimii, zeiţa Kundalini apare pentru prima oară ca zeiţă magnifică. Ea stă în poziţia de lotus în interiorul unui triunghi al cărui vârf îndreptat în sus indică elanul de energie spre lumile superioare, existent pentru a-l purta pe cel care meditează înspre planurile superioare ale existenţei.
   îmbrăcată într-un sari alb, zeiţa Kundalini este senină şi centrată în ea însăşi. Este Luna, maica fecioară Isis, sinonim al lui Shakti, devoţiunea spirituală. Ea nu mai este personificată ca forţă-şarpe, ca femeie-şarpe distrugătoare, ca în prima chakră. Kundalini Shakti a devenit acum o zeiţă cu care se poate comunica. Ea nu mai este încolăcită la bază, ci stă în poziţia de lotus. Ea percepe şi înţelege de asemenea sunetul cosmic prezent pretutindeni, cunoscut drept "sunetul alb". Acest sunet începe în inimă ca OM, fiind însăşi esenţa tuturor sunetelor. Inima şi respiraţia joacă un rol vital în această chakră, căci ritmul cardiac poate fi reglat simultan cu respiraţia de cel care este capabil să-şi controleze respiraţia. Persoana care posedă acest nivel de conştientă beneficiază de un echilibru foarte fin între corpul şi psihismul său. Trezirea legată de această chakră duce la perceperea harului divin al oricărei existenţe.
   Glanda endocrină asociată celei de-a patra chakre este timusul, un organ considerat până în anii 60 drept o reminiscenţă fără importanţă şi neavând nicio funcţie. în prezent se ştie că el este centrul protecţiei corpului, deci al sistemului imunitar. Se spune că după naştere timusul continuă să crească, dar foarte lent şi proporţional cu creşterea corpului, pentru a se reduce ulterior. în realitate, această glandă continuă să funcţioneze de-a lungul întregii vieţi. S-ar putea ca timusul unui adult să pună în libertate un hormon care încă nu a putut fi izolat, ca răspuns la condiţiile de stres cum sunt frica, şocul, rănirea sau infecţia. Acest hormon insesizabil ar putea fi chiar agentul semnalat în anumite celule limfoide ale corpului atunci când acesta reacţionează la stres sau la invazia unor corpi străini; totodată el permite corpului să-şi menţină starea de armonie.
   Timusul este un factor de prim rang în reacţiile imunologice, în special în stadiul fetal şi în stadiul copilăriei. El programează un mare număr de limfocite, celule specializate în apărarea corpului ce reacţionează la invazia bacteriană, la infecţii, răniri, stres şi la corpii străini. Tipul de celule programate de către timus se numesc limfocite T. Astfel, limfocitele T circulă prin corp furnizând primele mecanisme de apărare fizică începând din viaţa fetală. Timusul este realmente şeful de orchestră al întregului sistem imunitar. Cercetările endocrine în privinţa funcţionării timusului se află încă în stadiul incipient. Timusul uman se află în cutia toracică, aproape de inimă, fiind realmente inaccesibil oricărei biopsii şi putând fi observat numai în timpul operaţiilor cardiace sau post-mortem. în consecinţă, cercetarea a fost realizată pe unele specii animale şi deşi ea ne oferă o idee privind funcţionarea timusului la fiinţele omeneşti, aceasta nu ne permite în niciun caz să facem presupuneri specifice.
   în ziua de azi se cunosc un anumit număr de funcţii ale timusului. în afară de producerea limfocitelor T, el are un rol imuno logic major, ca şi pe acela de factor de creştere, aşa cum o demonstrează faptul că injectarea unui extract de timus măreşte procentajul creşterii. Timusul este implicat în forţa de contracţie musculară şi în circulaţia limfei prin corp; el controlează şi reglează circulaţia energetică întreprinzând corecţii instantanee pentru depăşirea dezechilibrelor; în fine, acest organ asigură legătura dintre corp şi spirit. El este cel dintâi organ afectat de atitudinile mentale şi de stres. Există deci o legătură extrem...

   ...impresia existenţei unei energii inteligente. Treptat, creierul a devenit gigantic, ca şi cum ar fi fost aspirat de această pată Gamma, poartă şi cheie spre alte lumi. Mai întâi am resimţit un fel de vulcan deschis, cu erupţii energetice, cu flăcărui ce se proiectau relativ departe. Pe măsură ce mă apropiam, acest soi de vârtej energetic părea să-şi încetinească activitatea. în fine, urma să pătrund în el. Cu toate acestea, conştienta ce devenisem, sau redevenisem, nu simţea nicio teamă şi niciun sentiment terestru. Numai o senzaţie de imensitate, de echilibru perfect, de beatitudine.
   Eram foarte aproape de această graniţă care separa un Univers de un altul, o dimensiune de alta. Cu adevărat nu ştiam ce urma să cunosc, şi totuşi aveam în permanenţă acel sentiment de detaşare. Am ajuns la o zonă de graniţă, la pragul a ceva. Am avut impresia că pot începe să percep acel "ceva" din cealaltă parte, ceva insesizabil. Şi totuşi, nici aici nu aveam nicio senzaţie de nerăbdare, ci numai de armonie şi o bunăstare totală.
   Dintr-o dată am intrat realmente prin poarta Gamma. M-am simţit trecând printr-o "căldură răcoroasă". Era ca şi cum intram într-o ecuaţie matematică de grad quintilionic. Am realizat că o erupţie Gamma era ca o micro-gaură neagră. Creierul meu începea să lucreze în conformitate cu nişte registre necunoscute şi cu o viteză inegalată până atunci. Da, erupţiile Gamma sunt ca nişte găuri negre. Sub constrângerea maximală a deformării materiei, relativitatea generală prezice existenţa unui nou fenomen în Univers: gaura neagră, regiunea cea mai deformată din spaţio-temporalitate. Găurile negre aflate în rotaţie conţin punţi capabile să ne conecteze Universul. Cu ce anume? Poate cu alte Universuri, cu lumi paralele, cu lumi vibratorii diferite sau cu stări de conştientă pe care tradiţia le numeşte Samadhi.
   De data aceasta am trecut prin această erupţie Gamma - gaura neagră. De cealaltă parte, o stare de conştientă imensă, infinită. M-am simţit preluând o dimensiune originală, dimensiunea MEA, cea pe care am avut-o, pe care o am şi pe care o voi avea în toată eternitatea. Era ca şi cum îmi regăsisem starea de a fi în mine, ca şi cum realizam că cel care există în formă nu este decât o proiecţie a acestei conştiente şi că fiinţele omeneşti nu sunt decât proiecţiile încarnate a ceva care le depăşeşte. M-am gândit la mitul îngerilor căzuţi. Dintr-o dată, timbrul vocii mele s-a schimbat, a devenit grav, lent, extrem de profund, nu numai pe plan vibratoriu, ci şi pe plan energetic. Am continuat să vorbesc.
   Ceea ce am traversat în continuare este o putere capabilă de orice. De orice. Există acolo o impresie de putere imanentă, de generozitate, de căldură, de aur. Acele valuri energetice nu sunt nici fluide nici solide, dar seamănă cu o pulbere energetică. Sunt extrem de luminoase, dar nu pot spune strălucitoare, ci numai luminoase. Este ca şi cum totul ar fi compus dintr-o multitudine de mici pete de aur, nimic altceva decât atât, având conţinută în ele o putere fantastică şi o căldură. Nu numai căldura ca temperatură, ci şi ca sentiment de căldură, de acceptare. Aveam impresia de a fi fost primit în şi prin ceva, şi în acelaşi tip trăiam o senzaţie de plenitudine, o pace hrănită de o senzaţie de putere nelimitată în sensul în care mă simt indestructibil. Pot să mă transform, dar nu să dispar. Este o mişcare extrem de rapidă, mai rapidă decât o puteţi imagina, şi cu toate acestea acolo se află o pace absolută, o linişte perfectă. Este ciudat, există un fel de efect de coeziune. Nu mai am impresia de a merge înspre planuri inaccesibile, ci sunt. Este ca şi cum am ajuns la ceva şi continui. Această poartă este alcătuită din toate culorile posibile şi inimaginabile, care se combină fără să se amestece. Totul părea să fie constituit dintr-o mulţime de pete luminoase. Acesta pare a fi modul real de existenţă. Ceea ce văd reprezintă cu adevărat o etapă de evoluţie a omului ca specie.
   Porţile Gamma sunt efectiv micro-găuri negre, care pot fi generate în mod conştient de către creier. într-o zi, fiinţele omeneşti vor învăţa să genereze porţi dimensionale în interiorul lor, învăţând să cunoască diferitele stări de conştientă care le sunt accesibile, dar pentru moment încă nu au ajuns acolo şi mai este un drum lung de parcurs până acolo.