Confuzia dintre fericire şi nefericire

   Cea mai comună părere despre nou-născuţi îşi trage originea din cultura occidentală şi susţine că bebeluşii se nasc păcătoşi sau au caracteristicile unor fiinţe antisociale care tind să-şi manipuleze părinţii. Am descoperit că această opinie este total eronată. La fel de false sunt şi alte trei păreri de simţ comun: la naştere, copiii sunt precum nişte sugative care absorb experienţă; copiii sunt inocenţi, dar imediat corupţi şi stricaţi de păcătoşenia lumii; copiii se nasc cu personalităţi bine conturate.
   Adevărul este că toţi copiii vin pe lume optimişti în ceea ce priveşte relaţiile interumane, îşi adoră părinţii şi sunt atât de drăgălaşi, încât îi determină pe părinţi să-i protejeze. Copiii cred, de asemenea, că tot ceea ce experimentează ei, atât bune, cât şi rele, reprezintă o exprimare a dragostei de care au nevoie, pentru că asta îşi doresc părinţii de la ei. Pentru că-şi iubesc părinţii atât de mult, nu-şi doresc altceva decât să fie la fel ca ei şi să se comporte la fel cum o fac şi aceştia.
   Cu alte cuvinte, nu ai venit pe lume ca o fiinţă antisocială, manipulatoare, tinzând spre răsfăţ şi dependenţă, fără cunoştinţe, incapabilă de a face o diferenţă între tine şi părinţii tăi. Şi nici genele nu sunt vinovate pentru trăsăturile de caracter care îţi fac viaţa dificilă.

   Dreptul originar la fericire

   Fiecare copil se naşte cu o rezervă nativă de fericire interioară - să se simtă bine, să iubească şi să fie iubit. Toţi copiii, inclusiv cei nevăzători şi cei care nu aud, îşi dau seama de această stare atunci când, la câteva săptămâni de la naştere, încep să zâmbească inconştient, simţind că au atras atenţia părinţilor şi i-au făcut fericiţi. După primele trei luni, copiii identifică tot mai mult anumite chipuri ca fiind sursa plăcerilor lor. Zâmbetul pe care îl păstrează în special pentru părinţi indică faptul că sunt încântaţi de ambii părinţi şi de ei înşişi, pentru că îi fac pe aceştia să-i iubească.
   Odată cu trecerea timpului, starea de bine a copilului devine solidă ca o piatră şi nu poate fi clătinată de suişurile şi de coborâ-şurile de pe parcursul vieţii. Cu siguranţă că o persoană care suferă o mare pierdere sau o mare dezamăgire se va simţi tristă, dar cei a căror fericire interioară este stabilă nu renunţă la a se simţi mai bine atunci când lucrurile nu merg cum trebuie. Pentru că acele persoane nu simt nevoia să-şi provoace niciun fel de tristeţe, vor face, de asemenea, alegeri bune şi vor putea să-şi susţină aceste alegeri.
   Cu alte cuvinte, dreptul originar al fiecărui copil este un fel de dispoziţie care permanentizează nevoia de a iubi şi de a fi iubit. Rezultatul este abilitatea de a avea grijă de tine şi de corpul tău, iscusinţa de a alege şi de a păstra prieteni loiali, capacitatea de a lucra la potenţialul maxim şi de a te simţi bine, puterea de a te reface în urma unor încercări mai dificile şi abilitatea de a le dărui copiilor tăi o stare de fericire. Aceasta nu este o viziune utopică. Toată lumea are potenţialul unei astfel de maturităţi. Şi, după cum îţi vom demonstra, vestea bună este că niciodată nu e prea târziu. Chiar dacă ai ratat o astfel de stare, noi îţi vom arăta cum să o poţi dobândi de acum înainte.

Căutarea consolării în nefericire

   Dacă părinţii ţi-au înţeles greşit nevoile sau, dintr-un anumit motiv, nu au putut ţine cont de ele, din dragoste pentru ei şi în încercarea de a ţine la tine însuţi la fel cum ţineau şi ei, ai dezvoltat dorinţa de a te face fericit producându-ţi disconfortul familiar altădată. Consecinţa importantă este că, deşi faci alegeri care îţi aduc adevărata fericire, uneori ţi se pare că te afli în căutarea fericirii când, de fapt, nu încerci decât să recreezi ceea ce o persoană din exterior ar numi mai curând nefericire.
   Dacă, fără să-ţi dai seama, ai dezvoltat un apetit pentru o falsă plăcere produsă de nefericirea ta, este posibil ca adevărata plăcere să nu te mai satisfacă. In acelaşi timp, îţi păstrezi dorinţele de a experimenta adevărata fericire (şi de aceea, citind aceste pagini, poţi face schimbări în bine). Rezultatul este că viaţa ţi se poate părea un montagne russe emoţional.
   În anumite momente, de fiecare dată când experimentezi adevărata fericire, în adâncul sufletului poţi simţi absenţa nefericirii pe care ai confundat-o cu fericirea şi poţi încerca suplinirea ei. Noi numim reacţia la plăcerea adevărată, care îi determină pe oameni, inconştient, să caute nefericirea o reacţie adversă la plăcere. Reacţiile adverse la plăcere sunt o manifestare a dependenţei de nefericire. Aşa se explică, în anumite momente, cel mai controversat comportament uman - oamenii care "au totul" şi după aceea distrug ceea ce au.
   Reacţiile adverse la plăcere se manifestă tot timpul, în moduri banale. O adolescentă pe care o cunoaştem a fost invitată la balul de absolvire de un băiat pe care îl plăcea. Imediat după aceea, s-a gândit la faptul că nu fusese invitată la o petrecere la care unii dintre prietenii ei se duceau. În scurt timp, sentimentele ei bune s-au evaporat şi se simţea mizerabil şi nedorită.
   Reacţiile adverse la plăcere sunt motivul pentru care oamenii reacţionează, în mod frecvent, dar neintenţionat, prin depresie sau prin acţiuni contrare propriilor interese. Poate îţi aminteşti momente în care ai obţinut succesul sau ai experimentat un alt gen de plăcere şi după aceea ai reacţionat creându-ţi o stare negativă. Poate că te-ai simţit deprimat, te-ai luat la ceartă cu cineva apropiat, ai avut un "accident", ai pierdut un lucru de valoare sau ai uitat să îţi îndeplineşti o sarcină. In acel moment, aceste consecinţe neplăcute probabil că ţi s-au părut profunde şi neaşteptate. Acum poţi observa că, uneori, atunci când experimentezi prea multă plăcere, ai nevoie de o circumstanţă care să ţi se pară familiară sau liniştitoare, dar nefericirea este aceea care te poate determina să recrezi disconfortul interior pe care l-ai învăţat în copilărie.
   Vestea bună este că atunci când poţi recunoaşte şi anticipa reacţiile adverse plăcerii, ai început deja să te eliberezi din strânsoarea nerecunoscută până acum a dependenţei de nefericire.

   Autosabotarea în dragoste, la serviciu şi a propriei sănătăţi

   Probabil că ai observat că atunci când îţi stabileşti un scop, uneori îţi este greu să nu renunţi la el. Probabil că îţi este greu să dai startul sau începe să ţi se pară sufocant şi rămâi fără resurse. După aceea, un prieten sau un vecin îţi vorbeşte despre o metodă care "dă rezultate" şi o încerci. Este posibil să fi reuşit pentru o perioadă, dar, în cele din urmă, vei descoperi că ţi-ai pierdut dorinţa de a mai continua. Ceea ce probabil că nu ai ştiut până acum este că, cel mai adesea, dependenţa de nefericire îţi sabota cele mai mari eforturi. Dacă ai fi ştiut dinainte acest lucru, probabil că nu ai fi fost atât de descurajat când ţi-ai pierdut avântul sau ai renuţat şi ţi-ar fi fost mult mai uşor să continui de unde ai rămas pentru...

Eliberează-te de stările dureroase

   Dacă suferi de temeri nefondate, mânie sau suspiciuni, vinovăţie, nervozitate, depresie, schimbări de stare sau fobii, probabil că eşti ferm convins de faptul că nu ai niciun control asupra acestor emoţii. Fără niciun dubiu, există anumite momente în care această convingere este perfect adevărată. Dacă mergi şi ai din senin un cârcel la picior, te opreşti pentru a te odihni până când te vei simţi mai bine, dar dacă încerci o durere sufletească, nu există un remediu evident.
   Îţi vom arăta cum poţi deţine mai bine controlul asupra sentimentelor tale. Emoţiile dureroase fără o cauză anume sau care persistă o perioadă lungă de timp după un eveniment neplăcut sunt o expresie a dependenţei de nefericire. Fără să conştiend-zeze, oamenii caută aceste emoţii dureroase deoarece, în primii ani de viaţă, le-au interpretat în mod greşit ca fiind modul în care ei trebuiau să se simtă. Inconştient, au confundat emoţiile dureroase cu fericirea şi, drept rezultat, au simţit nevoia să le experimenteze din nou. Doar în acest caz durerea emoţională este intenţionată.
   În timp ce poate fi surprinzător sau tulburător că, într-o măsură semnificativă, tu eşti autorul acestor emoţii, cunoaşterea acestui lucru îţi dă şi ea putere. Deoarece emoţiile dureroase sunt, de fapt, nişte obiceiuri învăţate în copilărie, nu trăsături înnăscute, acestea pot fi date uitării. De îndată ce acest lucru are loc, te vei elibera de o nefericire cauzată chiar de tine. Vei putea alege stări şi emoţii pozitive, care vor fi afectate doar de evenimente cu adevărat supărătoare.
   O parte din procesul de dezvăţare câştigă abilitatea de a distinge nefericirea "potrivită" de cea "benevolă". Nefericirea potrivită este un răspuns realist la un eveniment supărător. Cea benevolă este o exagerare sau o experienţă pentru care ai luptat şi care este folosită pentru a sadsface dependenţa de nefericire. Tristeţea, ca răspuns al unei pierderi importante, este inevitabilă. Dacă nefericirea benevolă este prezentă, răspunsul poate include depresie şi anxietate exagerată faţă de pierderea actuală sau durează câteva luni sau câţiva ani. Răspunsul poate îngreuna situaţia, cauzează mânie nefondată sau suspiciune faţă de ceilalţi, promovează convingerea lipsei de valoare sau a vinovăţiei. Spre exemplu, un bărbat pe care îl cunoaştem a trecut printr-o perioadă de nefericire benevolă atunci când maşina i s-a stricat în timpul vacanţei, acest lucru obligându-l să mai aştepte o zi sau două până ce el şi familia lui să-şi poată condnua vacanţa. Soţia şi copiii l-au invitat să se distreze în familie, la piscina motelului. Dar nervozitatea pe care o simţea în urma stricării maşinii şi întârzierea cauzată de acest lucru l-au determinmat să se simtă bine doar dacă stătea în garaj şi monitoriza procesul de reparare a maşinii. Anxietatea copleşitoare cauzată de dependenţa de nefericire l-au împiedicat să profite de situaţie şi să se bucure de timpul liber petrecut împreună cu familia sa.
   Nefericirea benevolă poate apărea chiar şi atunci când o persoană caută să exprimenteze, în mod inconştient, trăirea unor evenimente dureroase ca o modalitate de a gratifica dependenţa de nefericire. Spre exemplu, o femeie care a lucrat ani de zile, din greu, la scrierea unui roman, s-a simţit foarte deprimată atunci când o editură i-a acceptat lucrarea.

Chestionarul relaţiilor

   1. De obicei, îţi place să-ţi petreci timpul singur sau cu partenerul? Din moment ce scopul relaţiilor sociale este să adaugi plăcere vieţii tale, pare evident că cerinţa de bază este ca voi doi să vă bucuraţi de faptul că sunteţi împreună. Cu toate acestea, un număr surprinzător de persoane nu se bucură să fie în preajma persoanei alături de care au decis să trăiască.
   2. Consideri că partenerul te critică şi nu te susţine sau de cele mai multe ori te simţi admirat şi apreciat de către acesta"?Una dintre marile bucurii ale unei relaţii este să te simţi apreciat şi valoros. Dependenta de nefericire conduce deseori oamenii spre alegerea unor relaţii în care plăcerea lipseşte, situaţia fiind exact opusă.
   3. Ai, în mod frecvent, sentimente negative faţă de partener sau simţi în mod normal admiraţie şi afecţiune pentru el? O altă plăcere importantă a unei relaţii este să simţi că ai ales un partener pe care îl respecţi şi la care ţii. Dacă nu-l apreciezi, este posibil ca relaţia să fie mai mult negativă decât pozitivă.
   4. Comunici bine cu partenerul sau vă dezaprobaţi mereu şi imediat ies scântei? Rezolvarea conflictelor este o parte importantă a fiecărei relaţii. Dacă diferenţele de opinie devin o ocazie de resentimente, jignire sau război, înseamnă că relaţia poate fi serios deteriorată.
   5. Dacă partenerul are obiceiuri sau caracteristici care te irită, acestea par nesemnificative sau stărui asupra lor? Partenerul se concentrează în mod constant asupra lucrurilor pe care le faci şi pe care le consideră enervante. In general, dacă obiceiurile partenerului te înnebunesc sau ale tale îl enervează pe el, aceasta nu este o problemă în sine, ci un semn că există o problemă generală în relaţie. Când există multe părţi negative în cadrul unei relaţii, disconfortul se concentrează mai ales pe "lucrurile mărunte", care sunt mai evidente (el îşi lasă hainele aruncate prin cameră, ea întârzie mereu) decât pe "lucrurile mari" (el este infidel, ea nu este afectuoasă) care sunt mult mai dificil de exprimat. Dacă relaţia este bună în alte sensuri, cu puţin efort, tu şi partenerul veţi putea trece cu vederea obiceiurile pe care celălalt le consideră enervante.
   6. Partenerul doreşte să se implice la fel de mult ca şi tine? Este disponibil când vrei să relaţionezi? Este mulţumit cu o cantitate rezonabilă din timpul şi atenţia ta? În mod obişnuit, oamenii îşi aleg prietenii şi partenerii care fac dificilă obţinerea plăcerii într-o relaţie pentru că fie nu sunt disponibili, fie sunt prea dominanţi. Persoana indisponibilă are îndeletniciri solitare, dispare sau nu răspunde la telefon. Cel care te solicită prea mult nu poate tolera faptul că ai şi alţi prieteni sau că îţi doreşti să ai mai mult timp pentru tine însuţi.
   7. Dacă eşti supărat şi vrei să te confesezi cuiva, ai apela la partener? El ar apela la tine? Consideri că partenerul este un adevărat sprijin şi ajutor? Una dintre cele mai mari plăceri într-o prietenie sau o relaţie amoroasă este să ai pe cineva cu care să împărţi cele mai intime gânduri şi idei şi care se bucură, de asemenea, că poate avea încredere în tine. Dependenţa de nefericire te poate determina să alegi prietenii şi partenerii care sunt insensibili, preocupaţi de propria persoană, nerăbdători sau critici, astfel încât experienţa de a te dezvălui în faţa lor este mai degrabă dureroasă decât plăcută. Uneori, oamenii îşi aleg prietenii şi partenerii care nu sunt doritori să-şi împartă sentimentele cu ei, acest lucru privând relaţia de plăcerea intimităţii.
   8. Eşti atent şi iei în considerare nevoile partenerului? Dacă nu ai fi într-o formă bună, un prieten sau un partener mai sportiv s-ar impacienta dacă ai avea nevoie de opriri dese în timp ce urcaţi pe munte?'Prietenul sau partenerul s-ar enerva dacă ar trebui să stai o mare parte...

... Dacă ai încercat din greu să-ţi faci prieteni şi să găseşti dragostea, dar nu ai avut succes, îţi sugerăm să iei în calcul posibilitatea ca dependenţa de nefericire să fie responsabilă de această situaţie. Poate că nu cauţi în locurile potrivite, aştepţi "să cadă din cer" sau ignori anumite semnale când încerci să faci avansuri. O modalitate de a contracara acest sabotaj este să fii mult mai activ în căutări. Dacă te duci la o petrecere, forţează-te să intri în vorbă cu un grup de persoane şi să te prezinţi singur. Roagă-i pe ceilalţi să-ţi vorbească despre ei. Dacă ţi se adresează o întrebare, încearcă să nu răspunzi monosilabic. încearcă să găseşd alte căi de a întâlni oameni şi, mai ales, spune-le prietenilor, rudelor şi colegilor că vrei să-ţi lărgeşd orizontul social. Dacă întâlneşti oameni pe căile pentru care ai muncit din greu să le deschizi, nu te grăbi să tragi concluzia că nu îţi stârnesc interesul. Dependenţa de nefericire te poate face să treci cu vederea sau să respingi persoane care pot fi nişte prieteni sau iubiţi minunaţi.
   Iniţial, efortul de a deveni mai activ în căutarea relaţiilor poate părea dureros sau chiar înspăimântător. Adu-ţi aminte că dependenţa de nefericire vrea ca tu să-ţi păstrezi stătu quoul. Ţine minte că, de asemenea, în timp, orice pas înainte te va aduce mai aproape de scop. Nu trebuie să faci toţi paşii dintr-odată şi poţi fi mândru de fiecare progres.
   În ansamblu, dependenţa de nefericire te poate face să nu priveşti clar relaţiile, în special dacă trebuie să investeşd în ele sau să le îmbunătăţeşti. Accentuăm faptul că este important de reţi-nut că atunci când încerci să îmbunătăţeşti o relaţie, dependenţa de nefericire te poate determina să cedezi ocazional şi să renunţi la hotărârea luată. Retine că, dacă o relaţie a fost îmbunătăţită, greşelile reprezintă oportunităţi pentru a te dedica mai mult, şi nu semne ale eşecului.
   Cel mai important, când dependenţa de nefericire va încerca să te convingă că este normal ca o relaţie să fie plină de nefericire şi ceartă, în realitate, scopul adevărat al fiecărei relaţii este de a-ţi furniza ţie şi partenerului adevărata fericire izvorâtă din admiraţia reciprocă, din grijă, afecţiune şi loialitate. Orice relaţie ce merită salvată are capacitatea de a-ţi oferi o fericire profundă. Încearcă să nu laşi dependenţa de nefericire să te convingă că trebuie să te mulţumeşti cu mai puţin.