colecții
colecții

Medic de trei corpuri după douăzeci de ani

Medic de trei corpuri după douăzeci de ani

data apariției:
Martie 2008
editura:
traducător:
Doina Cojocaru
ISBN:
978-973-8975-14-9
număr pagini:
352
format:
13x20
greutate:
0.35 kg
2008 vizualizări
ne poți contacta și la:
0722.298.137 / 0754.025.588 (luni - vineri: 9:00 - 18:00) sau pe: comenzi@eusunt.ro
0722.298.137 / 0754.025.588 (luni - vineri: 9:00 - 18:00) sau pe: comenzi@eusunt.ro
ne poți contacta și la: 0722.298.137 / 0754.025.588 | comenzi@eusunt.ro (luni - vineri: 9:00 - 18:00)
2008 vizualizări

Livrare prin
Poșta Română

10.00 lei
(gratuit la comenzi de peste 150 lei)

Termen de livrare: 2 - 4 zile lucrătoare

Livrare prin curier rapid în
București și zone limitrofe*

10.00 lei
(gratuit la comenzi de peste 150 lei)

Termen de livrare: 24 - 48 ore
(în funcție de ora la care s-a lansat comanda)

*București, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroești, Dudu, Măgurele, Mogoșoaia, Otopeni, Pantelimon, Popești Leordeni, Pipera, Roșu, Voluntari.

Livrare prin curier rapid în
alte localități decât București

14.00 lei
(gratuit la comenzi de peste 200 lei)

Termen de livrare: 24 - 48 ore
(în funcție de ora la care s-a lansat comanda)

   "Lumea occidentală a aflat nu fără surprindere, prin anii 70 şi 80 că există metode terapeutice complet necunoscute medicilor din spitale. Răspundeam pe atunci de un serviciu de anestezie şi reanimare, specialitate practicată de unii terapeuţi de avangardă ai medicinii, însufleţiţi, din necesitate, de o mare dorinţă de eficienţă. Aceste noi practici de îngrijire mă atrăgeau cu atât mai mult cu cât mama mea se afla pe patul de moarte din cauza unui cancer. Pe vremea aceea nu existau analgezice capabile să-i suprime durerile fără să o ţintuiască la pat, aşa încât mă interesa orice metodă care ar fi putut să-i aline durerea. în acelaşi timp simţeam născându-se în mine o oarecare suspiciune faţă de o medicină la care aderasem în totalitate până atunci.
   Din fericire, am aflat că un medic psihiatru columbian, profesorul Alfonso Caycedo, crease, la întoarcerea dintr-o călătorie în India o nouă tehnică: Sofrologia, capabilă să aducă linişte, seninătate şi să calmeze durerile.
   Am luat-o pe mama cu mine la primul congres internaţional de Sofrologie de la Barcelona. Apoi am urmat împreună exerciţiile primei etape ale acestei metode. A urmat o stare mai bună... Dar, brusc, a părăsit această lume câteva săptămâni mai târziu, din cauza unei supradoze datorate unei chimioterapii încă ezitante.
   Astăzi Sofrologia a devenit o practică curentă, admisă de majoritatea terapeuţilor. Se practică chiar şi în unele spitale, cel mai adesea datorită intervenţiei medicilor anestezişti.
Studiind Sofrologia, am întâlnit diferiţi terapeuţi care practicau homeopatia şi care se bucurau de rezultatele lor. Fiind curioasă să le verific afirmaţiile referitoare la acţiunea acestor dilu-ţii infinitezimale, acţiune considerată iluzorie, am început să mă interesez de homeopatie, am experimentat-o şi i-am confirmat efectele benefice.
   Astăzi echipa lui Jacques Benveniste, ca şi multe altele, a dovedit, cu ajutorul metodelor ştiinţifice, temeinicia acestei arte. Indiferenţa şi opoziţia faţă de ea continuă totuşi să persiste.
   În cadrul grupului de sofrologi erau şi acupunctori. Ei tratau ca în sistemul chinezesc, înfigând ace din aur sau din argint în puncte "invizibile" pe "meridiane invizibile" spunând că manipulează "Energia".
   Sceptică dar curioasă, l-am lăsat pe tatăl meu, care suferea de o sciatică rebelă, în grija doamnei doctor Martiny, elevă directă a lui Soulier de Morand1, fost ambasador în China. Rezultatele au fost spectaculoase. Neluând în seamă părerile oamenilor de ştiinţă care făceau haz de această metodă, am studiat atunci acupunctura.
   Acupunctura este încă sursa unor numeroase dezbateri contradictorii. Asupra ei planează încă suspiciunea. Apreciată însă de bolnavii indiferenţi faţă de polemicile din lumea medicală, această metodă este tot mai mult solicitată. Pe măsura cererii, numărul de acupunctori a crescut. Cu timpul competenţa lor s-a impus şi, cu toate că mecanismul exact al acţiunii nu este cunoscut de către ştiinţă, acupunctura îşi face cu discreţie intrarea pe uşa din dos, în anumite spitale.
   Începând să practic Sofrologia şi acupunctura, am observat că era posibil să tratez patologii rezervate oficial unor specialişti. Aşa că am îndrăznit să calmez o sciatică, să potolesc durerile unei migrene, sau să vindec un ulcer de stomac... fără să fiu neurolog, oto-rino-laringolog sau gastroenterolog. Ideea că sănătatea putea depinde de o unitate corporală se profila.
   Am aflat de asemenea că un medic din Lyon, doctorul Paul Nogier, folosind o metodă stranie trata... înţepând urechea pacientului. Mi s-a povestit despre unele rezultate uimitoare. Imediat m-am dus la Lyon să studiez auriculo-medicina. Lucrul acesta a fost pentru mine o revelaţie. Pe atunci metoda era astfel concepu-tă încât făcea apel la culori. Le-am comparat cu cele şapte energii ale luminii, fiecare culoare a curcubeului hrănind o regiune a urechii.... şi a corpului. Din păcate, aceste principii de bază s-au diversificat foarte mult între timp. Dorind să se fundamenteze pe funcţiile sistemului nervos, auriculo-medicina riscă să-şi piardă sufletul fără să câştige ceva în eficienţă.
   Mai mult chiar, acupunctorii chinezi ştiau să mânuiască acele în aşa fel încât s-au făcut şi intervenţii chirurgicale fără anestezie şi fără dureri. Pentru că fusesem medic anestezist am plecat în China ca să verific acest lucru. Era adevărat. Marea mea veneraţie pentru drogurile anestezice se prăbuşea.
   Ar fi fost suficient să se introducă această tehnică în Franţa ca să obţinem, alegând bine indicaţiile, anestezii fără urmări. S-ar fi evitat un anumit număr de accidente. Din păcate, metoda nu este folosită decât de câţiva dentişti în clinici particulare.
   Din ce în ce mai mirată, am descoperit că vechii acupunctori foloseau datele astronomice în scopuri medicale. Ei "credeau" în astrologie. M-am înscris deci la un curs de astrologie şi am înţeles valoarea simbolului şi apartenenţa noastră la Cosmos. Interesul pe care îl prezenta mi se înfăţişă foarte repede. De atunci, am făcut tema de naştere a fiecărui bolnav. Cu toate că lucrările de medicină astrologică din Europa nu sunt decât într-o fază de bâlbâială, studiul unei astrologii globale se răspândeşte în Franţa. Astrologia descuie minţile. Cei care au pretenţia că sunt "serioşi" o resping fără să aibă nici cea mai mică idee - practică des folosită de către "specialiştii" care îşi închipuie că se nasc învăţaţi.
   Mirarea mea nu s-a oprit aici, pentru că ziarele şi televiziunea ne-au dezvăluit existenţa în 1976 în Filipine a unor vindecători numiţi "chirurgi cu mâinile goale". Ei îşi închipuiau că scot din corpul pacienţilor lor o materie ciudată, unii chiar credeau că recunosc anumite organe. Pornind de la această metodă ei obţineau "vindecări".
   Am călătorit de şapte ori în Filipine ca să studiez fenomenul şi am fost constrânsă să admit că aceşti vindecători obţineau rezultate terapeutice. Mai trebuia să definim limitele acestor ameliorări, să determinăm indicaţiile terapeutice.
   Astăzi, la fel de contestată, metoda rămâne în seama acestor vindecători filipinezi. Ei îşi păstrează adepţii căci unii dintre fideli le organizează venirea în Europa şi în Statele Unite. Pacienţii nu mai merg în Filipine, vindecătorii vin la bolnavi. Să sperăm că obligaţi să trăiască în mediul nostru îşi vor păstra aceleaşi capacităţi şi vor avea aceleaşi rezultate ca în satul lor.
   Am fost avertizată că în Brazilia, lucru şi mai ciudat, un chirurg, care lucrează dimineaţa la clinică după metoda clasică, operează seara fără anestezie, fără asepsie, doar cu ajutorul unui bisturiu şi al mâinilor sale. El este ajutat de spiritul defunctului doctor Fritz care, după ce a comis atâtea orori în timpul ultimului război şi vrând să-i fie iertate greşelile, îi vine în ajutor de dincolo de mormânt.
   Trei călătorii în Brazilia mi-au permis de asemenea să descopăr influenţa enormă pe care o exercită spiritul francezului Allan Kardec. Grupuri active de adepţi erau răspândite în toată Brazilia. Ei chiar au rescris Biblia în maniera lor. Am făcut cunoştinţă cu un coleg de breaslă, doctorul Queiroz, chirurg, dar şi medium în acelaşi timp. Capabil de a fi pătruns de un spirit, el opera în această stare fără anestezie şi fără asepsie.
   Tehnica n-a făcut nici un adept în Europa (cu excepţia unui englez) rămânând limitată la Brazilia.
   A trebuit să admit, o dată în plus, că suferim de o educaţie închistată şi că suntem mult prea ignoranţi în privinţa lucrurilor care se petrec în lume. Spitalele pe care le frecventasem au căpătat în ochii mei aspectul unor cutii închise ermetic.Încântată de descoperirea acestor metode de tratament, la care rămânea de găsit modul de acţiune, aplicaţiile şi limitele terapeutice, am vrut să le-o fac cunoscută confraţilor mei. Ce neîndemânatică am fost! Mustrările şi sancţiunile se revărsau, atât din partea anturajului meu cât şi a mediului profesional.
   Aceste metode păcătuiau prin faptul că te incitau să te îndoieşti de ceea ce fusesem învăţaţi să facem. Ele te conduceau spre o curiozitate jenantă şi spre acceptarea unei anatomii diferite.Asta însemna să pui  întrebări,  să  discuţi  despre  o  alegere ta însemna să pui întrebări, să discuţi despre o alegere terapeutică şi pentru pacienţi - să aibă singuri grijă de ei.
   Noţiunile elementare de fizică cuantică începeau să se răspândească. Mi-am dat seama atunci că ele confirmau ceea ce bănuiam - capacitatea de rezonanţă între fiinţe, lucruri, Cer şi Pământ.
   Corpul medical omisese aceste capacităţi, se angajase pe un drum unic, cel al experimentului de laborator. Drum care uitase de legile Naturii şi de cele ale Fiinţei umane. Drum de la care pacienţii se abăteau.
   Vom ieşi dintr-o epocă în care corpul nostru a aparţinut mai mult medicului decât nouă înşine. Va trebui să ne adaptăm unor Vremuri noi." (Janini Fontaine)
   "Lumea occidentală a aflat nu fără surprindere, prin anii 70 şi 80 că există metode terapeutice complet necunoscute medicilor din spitale. Răspundeam pe atunci de un serviciu de anestezie şi reanimare, specialitate practicată de unii terapeuţi de avangardă ai medicinii, însufleţiţi, din necesitate, de o mare dorinţă de eficienţă. Aceste noi practici de îngrijire mă atrăgeau cu atât mai mult cu cât mama mea se afla pe patul de moarte din cauza unui cancer. Pe vremea aceea nu existau analgezice capabile să-i suprime durerile fără să o ţintuiască la pat, aşa încât mă interesa
orice metodă care ar fi putut să-i aline durerea. în acelaşi timp simţeam născându-se în mine o oarecare suspiciune faţă de o medicină la care aderasem în totalitate până atunci.
   Din fericire, am aflat că un medic psihiatru columbian, profesorul Alfonso Caycedo, crease, la întoarcerea dintr-o călătorie în India o nouă tehnică: Sofrologia, capabilă să aducă linişte, seninătate şi să calmeze durerile.
   Am luat-o pe mama cu mine la primul congres internaţional de Sofrologie de la Barcelona. Apoi am urmat împreună exerciţiile primei etape ale acestei metode. A urmat o stare mai bună... Dar, brusc, a părăsit această lume câteva săptămâni mai târziu, din cauza unei supradoze datorate unei chimioterapii încă ezitante.
   Astăzi Sofrologia a devenit o practică curentă, admisă de majoritatea terapeuţilor. Se practică chiar şi în unele spitale, cel mai adesea datorită intervenţiei medicilor anestezişti.
Studiind Sofrologia, am întâlnit diferiţi terapeuţi care practicau homeopatia şi care se bucurau de rezultatele lor. Fiind curioasă să le verific afirmaţiile referitoare la acţiunea acestor dilu-ţii infinitezimale, acţiune considerată iluzorie, am început să mă interesez de homeopatie, am experimentat-o şi i-am confirmat efectele benefice.
   Astăzi echipa lui Jacques Benveniste, ca şi multe altele, a dovedit, cu ajutorul metodelor ştiinţifice, temeinicia acestei arte. Indiferenţa şi opoziţia faţă de ea continuă totuşi să persiste.
   În cadrul grupului de sofrologi erau şi acupunctori. Ei tratau ca în sistemul chinezesc, înfigând ace din aur sau din argint în puncte "invizibile" pe "meridiane invizibile" spunând că manipulează "Energia".
   Sceptică dar curioasă, l-am lăsat pe tatăl meu, care suferea de o sciatică rebelă, în grija doamnei doctor Martiny, elevă directă a lui Soulier de Morand1, fost ambasador în China. Rezultatele au fost spectaculoase. Neluând în seamă părerile oamenilor de ştiinţă care făceau haz de această metodă, am studiat atunci acupunctura.
   Acupunctura este încă sursa unor numeroase dezbateri contradictorii. Asupra ei planează încă suspiciunea. Apreciată însă de bolnavii indiferenţi faţă de polemicile din lumea medicală, această metodă este tot mai mult solicitată. Pe măsura cererii, numărul de acupunctori a crescut. Cu timpul competenţa lor s-a impus şi, cu toate că mecanismul exact al acţiunii nu este cunoscut de către ştiinţă, acupunctura îşi face cu discreţie intrarea pe uşa din dos, în anumite spitale.
   Începând să practic Sofrologia şi acupunctura, am observat că era posibil să tratez patologii rezervate oficial unor specialişti. Aşa că am îndrăznit să calmez o sciatică, să potolesc durerile unei migrene, sau să vindec un ulcer de stomac... fără să fiu neurolog, oto-rino-laringolog sau gastroenterolog. Ideea că sănătatea putea depinde de o unitate corporală se profila.
   Am aflat de asemenea că un medic din Lyon, doctorul Paul Nogier, folosind o metodă stranie trata... înţepând urechea pacientului. Mi s-a povestit despre unele rezultate uimitoare. Imediat m-am dus la Lyon să studiez auriculo-medicina. Lucrul acesta a fost pentru mine o revelaţie. Pe atunci metoda era astfel concepu-tă încât făcea apel la culori. Le-am comparat cu cele şapte energii ale luminii, fiecare culoare a curcubeului hrănind o regiune a urechii.... şi a corpului. Din păcate, aceste principii de bază s-au diversificat foarte mult între timp. Dorind să se fundamenteze pe funcţiile sistemului nervos, auriculo-medicina riscă să-şi piardă sufletul fără să câştige ceva în eficienţă.
   Mai mult chiar, acupunctorii chinezi ştiau să mânuiască acele în aşa fel încât s-au făcut şi intervenţii chirurgicale fără anestezie şi fără dureri. Pentru că fusesem medic anestezist am plecat în China ca să verific acest lucru. Era adevărat. Marea mea veneraţie pentru drogurile anestezice se prăbuşea.
   Ar fi fost suficient să se introducă această tehnică în Franţa ca să obţinem, alegând bine indicaţiile, anestezii fără urmări. S-ar fi evitat un anumit număr de accidente. Din păcate, metoda nu este folosită decât de câţiva dentişti în clinici particulare.
   Din ce în ce mai mirată, am descoperit că vechii acupunctori foloseau datele astronomice în scopuri medicale. Ei "credeau" în astrologie. M-am înscris deci la un curs de astrologie şi am înţeles valoarea simbolului şi apartenenţa noastră la Cosmos. Interesul pe care îl prezenta mi se înfăţişă foarte repede. De atunci, am făcut tema de naştere a fiecărui bolnav. Cu toate că lucrările de medicină astrologică din Europa nu sunt decât într-o fază de bâlbâială, studiul unei astrologii globale se răspândeşte în Franţa. Astrologia descuie minţile. Cei care au pretenţia că sunt "serioşi" o resping fără să aibă nici cea mai mică idee - practică des folosită de către "specialiştii" care îşi închipuie că se nasc învăţaţi.
   Mirarea mea nu s-a oprit aici, pentru că ziarele şi televiziunea ne-au dezvăluit existenţa în 1976 în Filipine a unor vindecători numiţi "chirurgi cu mâinile goale". Ei îşi închipuiau că scot din corpul pacienţilor lor o materie ciudată, unii chiar credeau că recunosc anumite organe. Pornind de la această metodă ei obţineau "vindecări".
   Am călătorit de şapte ori în Filipine ca să studiez fenomenul şi am fost constrânsă să admit că aceşti vindecători obţineau rezultate terapeutice. Mai trebuia să definim limitele acestor ameliorări, să determinăm indicaţiile terapeutice.
   Astăzi, la fel de contestată, metoda rămâne în seama acestor vindecători filipinezi. Ei îşi păstrează adepţii căci unii dintre fideli le organizează venirea în Europa şi în Statele Unite. Pacienţii nu mai merg în Filipine, vindecătorii vin la bolnavi. Să sperăm că obligaţi să trăiască în mediul nostru îşi vor păstra aceleaşi capacităţi şi vor avea aceleaşi rezultate ca în satul lor.
   Am fost avertizată că în Brazilia, lucru şi mai ciudat, un chirurg, care lucrează dimineaţa la clinică după metoda clasică, operează seara fără anestezie, fără asepsie, doar cu ajutorul unui bisturiu şi al mâinilor sale. El este ajutat de spiritul defunctului doctor Fritz care, după ce a comis atâtea orori în timpul ultimului război şi vrând să-i fie iertate greşelile, îi vine în ajutor de dincolo de mormânt.
   Trei călătorii în Brazilia mi-au permis de asemenea să descopăr influenţa enormă pe care o exercită spiritul francezului Allan Kardec. Grupuri active de adepţi erau răspândite în toată Brazilia. Ei chiar au rescris Biblia în maniera lor. Am făcut cunoştinţă cu un coleg de breaslă, doctorul Queiroz, chirurg, dar şi medium în acelaşi timp. Capabil de a fi pătruns de un spirit, el opera în această stare fără anestezie şi fără asepsie.
   Tehnica n-a făcut nici un adept în Europa (cu excepţia unui englez) rămânând limitată la Brazilia.
   A trebuit să admit, o dată în plus, că suferim de o educaţie închistată şi că suntem mult prea ignoranţi în privinţa lucrurilor care se petrec în lume. Spitalele pe care le frecventasem au căpătat în ochii mei aspectul unor cutii închise ermetic.Încântată de descoperirea acestor metode de tratament, la care rămânea de găsit modul de acţiune, aplicaţiile şi limitele terapeutice, am vrut să le-o fac cunoscută confraţilor mei. Ce neîndemânatică am fost! Mustrările şi sancţiunile se revărsau, atât din partea anturajului meu cât şi a mediului profesional.
   Aceste metode păcătuiau prin faptul că te incitau să te îndoieşti de ceea ce fusesem învăţaţi să facem. Ele te conduceau spre o curiozitate jenantă şi spre acceptarea unei anatomii diferite.Asta însemna să pui  întrebări,  să  discuţi  despre  o  alegere ta însemna să pui întrebări, să discuţi despre o alegere terapeutică şi pentru pacienţi - să aibă singuri grijă de ei.
   Noţiunile elementare de fizică cuantică începeau să se răspândească. Mi-am dat seama atunci că ele confirmau ceea ce bănuiam - capacitatea de rezonanţă între fiinţe, lucruri, Cer şi Pământ.
   Corpul medical omisese aceste capacităţi, se angajase pe un drum unic, cel al experimentului de laborator. Drum care uitase de legile Naturii şi de cele ale Fiinţei umane. Drum de la care pacienţii se abăteau.
   Vom ieşi dintr-o epocă în care corpul nostru a aparţinut mai mult medicului decât nouă înşine. Va trebui să ne adaptăm unor Vremuri noi." (Janini Fontaine)
citeşte mai mult
citeşte mai puțin
REVIEW-uri CLIENȚI
(0 reviews)
INFORMAȚII CARTE
data apariției:
Martie 2008
editura:
Dharana
traducător:
Doina Cojocaru
ISBN:
978-973-8975-14-9
număr pagini:
352
format:
13x20
greutate:
0.35 kg
REVIEW-uri CLIENȚI
(0 reviews)
alte cărți de Janine Fontaine
alte cărți din același domeniu