caută
edituri
edituri
colecții
colecții

Elemente de teologie

2200 vizualizări
ADAUGĂ LA FAVORITE

Elemente de teologie

2200 vizualizări
data apariției:
Ianuarie 2007
editura:
traducător:
Alexandru Anghel
ISBN:
978-973-7970-87-9
număr pagini:
224
format:
13x22
greutate:
0.22 kg
ne poți contacta și la:
0722.298.137 / 0754.025.588 (luni - vineri: 9:00 - 18:00) sau pe: [email protected]
0722.298.137 / 0754.025.588 (luni - vineri: 9:00 - 18:00) sau pe: [email protected]
ne poți contacta și la: 0722.298.137 / 0754.025.588 | [email protected] (luni - vineri: 9:00 - 18:00)

Livrare prin curier rapid în
București și zone limitrofe*

11.00 lei
(gratuit la comenzi de peste 150 lei)

Termen de livrare: 24 - 48 ore
(în funcție de ora la care s-a lansat comanda)

livrarea se face: luni-vineri între 9-17

*București, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroești, Dudu, Fundeni, Măgurele, Mogoșoaia, Otopeni, Pantelimon, Popești Leordeni, Pipera, Roșu, Voluntari.

Livrare prin curier rapid în
alte localități decât București

16.00 lei
(gratuit la comenzi de peste 200 lei)

Termen de livrare: 24-48 ore
(în funcție de ora la care s-a lansat comanda)

livrarea se face: luni-vineri între 9-17

Livrare prin
Poșta Română

11.00 lei
(gratuit la comenzi de peste 150 lei)

Termen de livrare: 2 - 4 zile lucrătoare

cu ridicare personală de la oficiul poştal arondat adresei de livrare

   Proclos a fost fără îndoială unul dintre cei mai mari filozofi cunoscuţi vreodată. Autoritatea sa era dominantă chiar şi atunci când trăia. În toate epocile care i-au urmat, acesta a exercitat, atât direct cât şi indirect, o influenţă foarte puternică prin scrierile sale, mai ales prin "Elemente de teologie", care erau citite în cele mai multe cercuri, în original sau în traduceri. "Liber de Causis", care a fost compilată aproape textual după "Elemente de teologie", a fost una dintre cele mai renumite şi mai larg răspândite cărţi ale Evului Mediu, şi sursă a nenumărate concepţii ale gânditorilor medievali, atât creştini cât şi arabi. A fost atribuită lui Aristotel, fiind cunoscută sub nume diferite, precum "Liber de essentia purae bonitatis, De causis causarum, De Intelligentiis, De Esse" etc. Noi nu am putea cunoaşte cu adevărat filozofia secolului al X-lea, dacă nu am analiza "Liber de Causis şi Fons Vitae". Renan credea că "Liber de Causis" stă la originea întregii filozofii scolastice.
   Ar fi superfluu să enumerăm numele tuturor gânditorilor care au fost influenţaţi de aceste concepţii filozofice; ne vom limita doar la câţiva. Scrierile lui Dionisie Areopagitul, care a inspirat şi a influenţat profund gândirea creştină timp de mai multe secole, îi datorează mult lui Proclos. În general şi în particular în tratatul său "Despre numele dumnezeieşti", Dionisie a împrumutat destul de mult de la acest filozof. Ierarhiile lui Dionisie sunt modelate după diferitele ordine de "zei" care reprezintă naturi, esenţe sau forţe divine cu puteri şi ranguri diferite.
   În timpul Renaşterii, Proclos, introdus în lumea latină prin traducerile unora din operele sale de către Guillaume din Moerbeke şi Marsilio Ficino, a reprezentat una din marile forţe intelectuale ale vremii care a adus lumină în mijlocul întunericului prejudecăţii, bigotismului şi ignoranţei. Mai târziu, scrierile lui Giordano Bruno şi Baruch Spinoza arătau că aceştia au preluat de la Proclos unele dintre ideile lor principale.
   Influenţa lui Proclos nu s-a diminuat nici în timpurile moderne. Mulţi savanţi şi gânditori distinşi, deşi nu direct, au fost stimulaţi sau inspiraţi de gândirea sa. Hegel, de exemplu, l-a studiat pe Proclos în profunzime, datorându-i acestuia foarte mult. El a dat o atenţie specială "Elementelor de teologie", după cum se poate vedea din corespondenţa sa cu Creuzer privitoare la text.
   Poate că cea mai bună pregătire pentru înţelegerea "Elementelor" o constituie cunoaşterea tratatului lui Plotin, "Despre cele trei ipostaze primare ale lucrurilor", adică Binele, Intelectul şi Sufletul. El demonstrează că Primele Cauze nu pot fi decât acestea trei, care "sunt diferite în esenţă una de cealaltă. Căci, după Platon, Binele este supra-esenţial; Intelectul este o esenţă indivizibilă şi imuabilă; şi Sufletul este o esenţă auto-motrice care subzistă ca mijlocitor între Intelect şi natura ce este împărţită în toate corpurile".
   Ţelul principal urmărit de Proclos în "Elemente" este de a demonstra şi dezvolta această perspectivă platonică. Cartea "conţine două sute unsprezece propoziţii, dispuse într-o ordine ştiinţifică şi susţinute de cele mai ferme demonstraţii. Acestea încep cu unitatea supra-esenţială şi înaintează treptat prin toate minunatele succesiuni ale cauzelor divine, încheind cu activităţile mişcătoare prin sine ale sufletului. Aceste [propoziţii] posedă întreaga acurateţe a lui Euclid şi toată subtilitatea şi frumuseţea necesare unei cunoaşteri a celei mai profunde teologii, şi se poate considera că au aceeaşi relaţie cu înţelepciunea pitagoreică şi platonică cum o au "Elementele" lui Euclid cu cea mai adâncă geometrie".
   Proclos a fost fără îndoială unul dintre cei mai mari filozofi cunoscuţi vreodată. Autoritatea sa era dominantă chiar şi atunci când trăia. În toate epocile care i-au urmat, acesta a exercitat, atât direct cât şi indirect, o influenţă foarte puternică prin scrierile sale, mai ales prin "Elemente de teologie", care erau citite în cele mai multe cercuri, în original sau în traduceri. "Liber de Causis", care a fost compilată aproape textual după "Elemente de teologie", a fost una dintre cele mai renumite şi mai larg răspândite cărţi ale Evului Mediu, şi sursă a nenumărate
concepţii ale gânditorilor medievali, atât creştini cât şi arabi. A fost atribuită lui Aristotel, fiind cunoscută sub nume diferite, precum "Liber de essentia purae bonitatis, De causis causarum, De Intelligentiis, De Esse" etc. Noi nu am putea cunoaşte cu adevărat filozofia secolului al X-lea, dacă nu am analiza "Liber de Causis şi Fons Vitae". Renan credea că "Liber de Causis" stă la originea întregii filozofii scolastice.
   Ar fi superfluu să enumerăm numele tuturor gânditorilor care au fost influenţaţi de aceste concepţii filozofice; ne vom limita doar la câţiva. Scrierile lui Dionisie Areopagitul, care a inspirat şi a influenţat profund gândirea creştină timp de mai multe secole, îi datorează mult lui Proclos. În general şi în particular în tratatul său "Despre numele dumnezeieşti", Dionisie a împrumutat destul de mult de la acest filozof. Ierarhiile lui Dionisie sunt modelate după diferitele ordine de "zei" care reprezintă naturi, esenţe sau forţe divine cu puteri şi ranguri diferite.
   În timpul Renaşterii, Proclos, introdus în lumea latină prin traducerile unora din operele sale de către Guillaume din Moerbeke şi Marsilio Ficino, a reprezentat una din marile forţe intelectuale ale vremii care a adus lumină în mijlocul întunericului prejudecăţii, bigotismului şi ignoranţei. Mai târziu, scrierile lui Giordano Bruno şi Baruch Spinoza arătau că aceştia au preluat de la Proclos unele dintre ideile lor principale.
   Influenţa lui Proclos nu s-a diminuat nici în timpurile moderne. Mulţi savanţi şi gânditori distinşi, deşi nu direct, au fost stimulaţi sau inspiraţi de gândirea sa. Hegel, de exemplu, l-a studiat pe Proclos în profunzime, datorându-i acestuia foarte mult. El a dat o atenţie specială "Elementelor de teologie", după cum se poate vedea din corespondenţa sa cu Creuzer privitoare la text.
   Poate că cea mai bună pregătire pentru înţelegerea "Elementelor" o constituie cunoaşterea tratatului lui Plotin, "Despre cele trei ipostaze primare ale lucrurilor", adică Binele, Intelectul şi Sufletul. El demonstrează că Primele Cauze nu pot fi decât acestea trei, care "sunt diferite în esenţă una de cealaltă. Căci, după Platon, Binele este supra-esenţial; Intelectul este o esenţă indivizibilă şi imuabilă; şi Sufletul este o esenţă auto-motrice care subzistă ca mijlocitor între Intelect şi natura ce este împărţită în toate corpurile".
   Ţelul principal urmărit de Proclos în "Elemente" este de a demonstra şi dezvolta această perspectivă platonică. Cartea "conţine două sute unsprezece propoziţii, dispuse într-o ordine ştiinţifică şi susţinute de cele mai ferme demonstraţii. Acestea încep cu unitatea supra-esenţială şi înaintează treptat prin toate minunatele succesiuni ale cauzelor divine, încheind cu activităţile mişcătoare prin sine ale sufletului. Aceste [propoziţii] posedă întreaga acurateţe a lui Euclid şi toată subtilitatea şi frumuseţea necesare unei cunoaşteri a celei mai profunde teologii, şi se poate considera că au aceeaşi relaţie cu înţelepciunea pitagoreică şi platonică cum o au "Elementele" lui Euclid cu cea mai adâncă geometrie".
citeşte mai mult
citeşte mai puțin
REVIEW-uri CLIENȚI
(0 reviews)
INFORMAȚII CARTE
data apariției:
Ianuarie 2007
editura:
Herald
colecția:
Cărţi fundamentale
traducător:
Alexandru Anghel
ISBN:
978-973-7970-87-9
număr pagini:
224
format:
13x22
greutate:
0.22 kg
REVIEW-uri CLIENȚI
(0 reviews)
alte cărți din același domeniu