Libraria Eu Sunt - libraria sufletului
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » Paşi către tine însuţi - Puterea frumuseţii interioare joi, 23 martie 2017 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

Paşi către tine însuţi - Puterea frumuseţii interioare


de Maria Timuc
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
Paşi către tine însuţi - Puterea frumuseţii interioare Imaginea mare preţ Eu Sunt: 27,00 lei

preţ listă: 30,00 lei

reducere:
3,00 lei (10,00%)

  buc.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea Paşi către tine însuţi - Puterea frumuseţii interioare

Iubirea însăşi şi frumuseţea ei diafană radiază ca o lumină din alte sfere, prin ochii noştri, prin mâinile noastre, prin gânduri, prin cuvinte şi prin fapte frumoase. De aceea frumuseţea e reală; e reală pentru că e divină şi divin e sufletul care-o contemplă, iar fără a ne contempla natura reală, noi nu putem trăi.
Aşadar, frumuseţea este ceea ce suntem noi, ea e starea naturală a fiinţei, doar că dormim cumva, doar că nu suntem conştienţi de prezenţa ei în întreaga existenţă. Noi nu trebuie să facem ceva pentru a atinge frumuseţea, noi avem nevoie doar să renunţăm la negativitate, căci aceasta este precum stratul de nori care acoperă albastrul fastuos al cerului. Urâtul e doar o expresie a inconştienţei noastre, doar un efect al somnului în care se află conştiinţa, o stare autohipnotică, un vis al minţii, căci - iată ce mărturie fascinantă ne face o fiinţă care a depăşit inconştienţa, atingând starea de iluminare: conştiinţa, luminată de iubire, liberă de negativitate, eliberată de toate proiecţiile şi de toate constrângerile materialităţii, vede totul îmbrăcat în "FRUMUSEŢE"! Urâtul, răul, suferinţa, toate caznele omeneşti sunt visele pe care le avem în această aventură a noastră în trup, în această aventură numită "viaţa noastră". E drept că totul ne pare din cale afară de real. E drept că visăm aşa de profund încât suferim, avem dureri, ne simţim părăsiţi, neiubiţi, terorizaţi de lipsuri, de probleme, e drept că vedem multă suferinţă în jurul nostru şi e drept că adesea ne doare durerea lumii în care trăim, precum şi inconştienţa celor care ar putea să aline cumva durerea noastră, să ne sprijine, să ne fie aproape şi să ne întindă o mână... frumoasă în momentele grele. E drept că vedem cruzime, răutate, amăgire, distrugere, teroare, e drept că aceste vise despre rău şi despre urât sunt mai degrabă coşmaruri, dar putem înţelege azi şi acum că visele urâte sunt expresii ale inconştienţei noastre cu privire la natura Realităţii, a divinului, care este aici, dar nu-l putem vedea. Faptele reprobabile, suferinţa, frica şi răul, urâtul din lumea noastră sunt creaţii ale inconştienţei, ale acelei forme profunde de inconştienţă, care învăluie mintea, emoţiile şi sufletul, determinând fiinţa să devină părtaşă la scenariul urâtului vieţii şi chiar să-l creeze prin comportamente, atitudini, alegeri şi fapte distructive. Frumuseţea Sinelui Divin străluceşte în ochii fiecărei fiinţe; frumuseţea aceasta e ascunsă ingenios, aş putea spune, de către mintea noastră, care ne împinge cu o remarcabilă îndemânare să creăm suferinţa, răul şi urâtul, ascunzându-ne puterea minunată a iubirii şi puterea fără seamăn a propriei noastre frumuseţi înnăscute.
Problema noastră este una: să fim conştienţi de frumuseţe, de divinul frumos care ne dansează împrejur, dar şi în interiorul nostru, clipă de clipă. Problema este să ne trezim din somn, să ne amintim că visăm suferinţa şi urâtul şi, mai ales, să ne folosim liberul arbitru pentru a alege starea de trezire a conştiinţei. Iubirea pentru tot ce ne înconjoară ne poate trezi. Căutarea adevărului ne poate ajuta să punem în mişcare rotiţele legilor spirituale, care vor aduce către noi adevărul şi anume acela că suntem frumoşi şi toată existenţa e plină de frumuseţe divină. Negativitatea ne împiedică să vedem frumuseţea divină în noi şi lângă noi. Modul nostru de a gândi, de a percepe, de a visa, de a înţelege, mai ales, trebuie pus sub semnul întrebării. Avem nevoie să fim atenţi la frumos pentru a-l vedea. Avem nevoie să învăţăm că mintea noastră e ca un cal sălbatic, care ne rătăceşte dacă n-o conducem ca nişte cunoscători, cu inteligenţă şi cu un dram de cunoaştere spirituală.
"Scrisul ei pare a fi inspirat din alte sfere ale Universului" ... 6
"Măria m-a învăţat... să vindec, în primul rând, sufletul" ... 7
Cuvântul autorului
Divina frumuseţe a tuturor lucrurilor ... 9
Ia-ţi sufletul de jos ... 15

DESPRE TĂCERE, SUFLET, DESTIN, ÎNŢELEPCIUNE ŞI ALTE LUCRURI FRUMOASE ... 17

1. Despre... puterea spirituală a Tăcerii
îngerului păzitor nu-i place vorbăria ... 17
Oameni care vorbesc... fără cuvinte! ... 20
Jurământul Tăcerii ... 23
"Prezenţa binecuvântată" sau... Când zeii vin aproape de fiinţa tăcută! ... 25
"Pe înţelept îl vor păzi buzele lui" ... 28
Ţine-ţi visul tău în taină ... 31
O carte e lumea aceasta ... 35

2. Despre ... Cartea Vieţii, înţelepciune, demnitate, afecţiune, lacrimi şi alte lucruri frumoase ... 36
Despre... transmiterea păcatului de la părinţi la copii - Cartea nevăzută în care se scriu faptele omului ... 36
Graţia înţeleptului ... 39
Recunoştinţa pentru inimă, valorizarea pentru minte! ... 42
Cele cinci calităţi ale Adevărului ... 45
Despre... destin! ... 48
"Când fiecare se umple de lumina celuilalt...!" ... 51
Despre demnitate ... 54
Dacă nu cunoşti inspirat, nu cunoşti nimic ... 57
Despre... obstacole "cine te opreşte, te ajută" ... 60
Despre viitor: Oare ne putem schimba viitorul? ... 63
Despre cum putem transforma pierderea în profit ... 67
Despre... lacrimi - Eliberarea emoţională prin plâns! ... 70
Despre... ataşament: Privaţiune şi fericire ... 73
Despre rescrierea subconştientului ... 76
Despre... hotărâre. "Când te vei hotărî să faci un lucru, lucrai îl vei izbuti" ... 79
Despre mânie - Reacţionează la insultă după 24 de ore ... 82
Despre controlul emoţiilor ... 84
Despre... jurământ, promisiune, legământ ... 87
Despre iertarea conştientă ... 90
Rugăciunea lui Solomon - Despre cererea corectă în rugăciune ... 93
Despre reacţia la eşec. "Obiceiul idiot de a te bucura de un eşec" ... 96
Despre... îngerii păzitori ... 99
Despre singurătate ... 102
Despre afecţiune ... 105
Despre tulburare şi pacea interioară ... 107
Despre nerăbdare ... 110
Despre acceptarea emoţiilor. "Aveţi emoţii? Să vă fie de bine!" ... 112
Despre amânare. "Dacă te gândeşti să faci ceva frumos, nu amâna" ... 115
Despre încredere. Mahatma Gandhi - o reţetă pentru încredere ... 117
Despre utilitatea... asperităţilor în viaţa de zi cu zi ... 119
Despre frica de abandon şi frica de singurătate ... 122
Despre ură şi iertare! ... 124
Despre emoţiile copleşitoare - Tehnica "decomprimării" energiei emoţionale ... 127
Sună-mă... din tine ... 130

3. Despre suflet ... 131
Vocea sufletului ... 131
Sufletul pereche ... 134
Şase atitudini ale omului fericit ... 137
Cum îi vorbeşte Duhul Sfânt inimii noastre? ... 140
Test pentru suflet ... 143
întrebări pentru suflet! ... 145
Sufletul "copilului" care caută vindecare! ... 148
Pierderea şi recuperarea... sufletului ... 150
Dorul mistuitor de propriul suflet ... 153
Sufletul ştie că-i bine sau e rău! ... 156

4. Despre... tainele minţii ... 159
Despre non violenţă -Ţânţarul care-a murit... în gând ... 159
Lasă mintea să se prăbuşească ... 162
Toate bolile cunoscute omenirii s-au vindecat prin resetarea gândirii ... 165
Despre ordinea... din minte - Destin de muscă sau destin de albină ... 169
Despre... gândurile care ne dau aripi - Dezleagă-ţi aripile, practică zborul! ... 172
Gânduri pe cântar ... 176
Gânduri care jefuiesc, gânduri ca nişte copii divini ... 179
E-o zi cu ghiocei în mine ... 183

FEŢELE DIVINE ŞI FEŢELE OMENEŞTI ALE IUBIRII ... 185

Iubeşte-mă, te rog! ... 185
"Te iubesc" ... 188
Două vieţi, două suflete, două iubiri ... 191
Ne putem schimba destinul prin iubire ... 194
Cineva care te ţine de mână ... 197
Sentimente care tulbură relaţiile de dragoste ... 200
Nevoia de preţuire - nevoia de a te simţi iubit ... 203
Iubeşti... pur şi simplu ... 206
"Cei patru cavaleri ai Apocalipsei" sau patru cauze ale nefericirii în cuplu ... 209
Iubirea trădată ... 211
Dragoste şi încredere ... 214
Relaţia nefericită ... 216
Iubirea fără răspuns ... 219
Gânduri pentru cei din jur ... 221
Cei ce stau lângă trandafiri! ... 224
Calea interioară a sfinţilor ... 226
Frica de a nu iubi ... 229
Rănile... te ajută să evoluezi ... 231
Iubirea reciprocă ... 234
...Când te iubesc! ... 237
Cei pe care-i iubim şi-i urâm mai mult! ... 238
Din dragoste sau pentru un milion de dolari ... 240
Frecvenţa fericirii ... 242
Cum ştii sigur dacă iubeşti pe cineva? ... 245
Iubirea este un mod de a ne deschide spre lume ... 247
Când iubirea... se întâmplă! ... 250
Iubirea necondiţionată ... 253
Iubirea... ca motivaţie pentru tot ce facem ... 255
"Bucuria e un dar al Cerului"! ... 258
Iubirea de sine ... 261
Iubirea de ţară! ... 263
Când întorci un gândăcel răsturnat pe spate! ... 266
Să nu te părăseşti pe tine însuţi! ... 269
Nemuritorul copil din noi ... 272
Eşti fericit? ... 275
Cele trei virtuţi care ne ajută să iubim ... 278
Dependenţa de iubire şi dependenţa de persoana iubită ... 282
Pune-le punct aşteptărilor pentru a te iubi pe tine ... 285
Când s-or trezi frumoşii ... 289

TINEREŢEA, FRUMUSEŢEA ŞI SĂNĂTATEA TRUPULUI ŞI A SUFLETULUI ... 290

Sensul unei vieţi extraordinare! ... 290
Să vezi în oglindă o fiinţă frumoasă ... 292
Vezi ce-ţi doreşti când ţi-e foame! ... 295
Metoda vindecătoare a salutului ... 298
Tineri la bătrâneţe, bătrâni la tinereţe ... 301
Gânduri care menţin corpul tânăr ... 304
"Reducerea stresului prin concentrarea atenţiei" ... 307
Dragostea întoarce timpul înapoi ... 310
Efectul Placebo ... 313
Mulţumesc... de o sută de ori pe zi ... 316
Niciodată să nu te superi pe corpul tău ... 319
Partea ascunsă a bolii şi a vindecării ... 325
Tehnica de eliminare ... 328
Tinereţea minţii, tinereţea corpului ... 331
Decizii care ne pot crea blocaj energetic ... 333
Viaţa merită trăită, orice ar fi! ... 335
Neuroplasticitatea creierului şi rutina neuronală ... 338
Poveştile care... modelează creierul ... 341
Iubirea... prelungeşte viaţa! ... 344
Când dragostea începe de la suflet la trup ... 347
Tânăr la 90 de ani ... 350
Priceperea de a gândi despre corpul tău ... 353
Corpul omenesc trăieşte anticipat viitorul ... 356
Criza corpului, a sufletului şi a spiritului ... 359
Oameni care joacă teatru ... 361
Imaginaţia... printre miliarde de stele ... 364
îmbuibarea ascunde frumuseţea sufletului ... 367
Vindecare... prin smerenie ... 370
Frumuseţea - aerul sufletului omenesc ... 373

Meditaţii ... 377
Meditaţie pentru liniştirea minţii ... 377
Meditaţie pentru... acceptare ... 378
Meditaţie pentru... fiecare seară! ... 380

Rugăciune ... 383

Impresii despre... cartea "Paşi către însuţi - Vindecarea Cauzală" ... 385
Ce spun cititorii despre "Paşi către tine însuţi..."? ... 389

pag. 20-21

   Oameni care vorbesc... fără cuvinte!

   "Scopul cuvintelor este acela de a transmite idei. Odată înţelese ideile, cuvintele sunt date uitării. Unde aş putea găsi o persoană care a uitat cuvintele? Cu ea aş vrea să stau de vorbă", spunea Chuang Tze, un mare filozof chinez care a trăit în secolul IV, înainte de Hristos. Regăsim în acest scurt text al filozofului descrierea a două tipuri de comunicare specifice fiinţei noastre: mai întâi e comunicarea mentală, bazată pe înţelesurile pe care mintea le cunoaşte deja din interacţiunea sa cu mediul, cu existenţa însăşi, cu ceea ce am învăţat că sunt lucrurile, apoi este comunicarea "fără cuvinte"! "Aş vrea să stau de vorbă cu persoana care a uitat cuvintele", spunea Chuang Tze.
   Să întâlnim o persoană care poate vorbi fără cuvinte în mod conştient ar fi un fapt extraordinar de viaţă, atât de rar încât şansa de a se întâmpla este aproape nulă, căci omul conştient deplin ar trebui să fie un iluminat sau unul mântuit, o persoană care nu mai are Ego şi trăieşte în deplină comuniune cu Sinele Divin. Eu cred, totuşi, că "a vorbi fără cuvinte" nu-i un fapt deloc rar, ba chiar îl cunoaştem cu toţii, îl întâlnim zi de zi în experienţa vieţii, e o rutină chiar. Cred că "vorbirea fără cuvinte" e un dat, e un dar, e în natura noastră şi de aceea absenţa cuvintelor e - în sine - un limbaj superior, care are loc permanent, dincolo de conştienta noastră. Simplu spus, vorbim permanent fără cuvinte, dar nu suntem conştienţi de asta decât rareori. Vorbim fără cuvinte indiferent de distanţa dintre noi, indiferent că ne respirăm în ceafă unul altuia sau locuim la margini opuse ale lumii. Vorbesc între ele sufletele noastre, vorbesc inimile noastre, vorbesc părţi din noi care nu cunosc modul de organizare a lumii materiale, de tipul timp, spaţiu etc. Trăieşte în noi o fiinţă care nu cunoaşte limitele, o parte pe care o ignorăm, poate şi pentru că ne temem profund de puterea ei, de frumuseţea ei şi, mai ales, de faptul că, de îndată ce o vom recunoaşte, suntem nevoiţi să renunţăm la tot ce am învăţat că suntem, la modul nostru de a trăi, a fi şi a percepe viaţa însăşi. Noi cunoaştem la alt nivel, ştim, pur şi simplu, tot ce avem nevoie, dar mintea ne învăluie ca o ceaţă deasă, amăgindu-ne cu înţelegerile pe care ea le extrage prin percepţie subiectivă din experienţele vieţii. Adevărul nu-i în minte, ci dincolo de ea. Adevărul e-n inima noastră şi uneori inima izbuteşte să ne izbească toate gândurile în aşa fel încât să simţim, să ştim că ştim cu simţirea şi să nu ne putem sustrage acestei trăiri. Adevărul este că putem înţelege ce înseamnă să vorbeşti fără cuvinte atunci când trăim cu inima. Mintea ştie, inima cunoaşte; mintea comunică despre experienţa noastră limitată, materială, e un fel în care ne raportăm la trecut cu ajutorul minţii, pe când inima priveşte dincolo de orice limită, poate vedea în toate dimensiunile timpului, nu cunoaşte spaţiul, deci ea comunică în dimensiunea noastră imaterială, non fizică, dintr-un loc - Şinele nostru - în care totul este deja cunoscut. A trăi cu inima înseamnă şi a comunica din ea şi cu ea, iar asta - să ne înţelegem bine - nu presupune că experienţele noastre vor fi doar fericite. Inima ne poate spune "da, trăieşte asta", ne poate atrage într-o situaţie de viaţă care s-ar putea dovedi nefericită complet, alteori experienţa ne-ar putea duce pe culmile bucuriei; ceea ce ne spune inima e faptul indubitabil că suntem destinaţi să trecem prin experienţă, iar dinamica vieţii dovedeşte că nici nu ne putem sustrage în vreun fel unei experienţe care-i cunoscută deja Sinelui. Putem schimba doar ceea ce creăm cu mintea; doar aici avem liber arbitru. Avem un destin pe care inima îl cunoaşte şi uneori, când mintea scapă frâiele, îl...

pag. 20-21

   Oameni care vorbesc... fără cuvinte!

   "Scopul cuvintelor este acela de a transmite idei. Odată înţelese ideile, cuvintele sunt date uitării. Unde aş putea găsi o persoană care a uitat cuvintele? Cu ea aş vrea să stau de vorbă", spunea Chuang Tze, un mare filozof chinez care a trăit în secolul IV, înainte de Hristos. Regăsim în acest scurt text al filozofului descrierea a două tipuri de comunicare specifice fiinţei noastre: mai întâi e comunicarea mentală, bazată pe înţelesurile pe care mintea le cunoaşte deja din interacţiunea sa cu mediul, cu existenţa însăşi, cu ceea ce am învăţat că sunt lucrurile, apoi este comunicarea "fără cuvinte"! "Aş vrea să stau de vorbă cu persoana care a uitat cuvintele", spunea Chuang Tze.
   Să întâlnim o persoană care poate vorbi fără cuvinte în mod conştient ar fi un fapt extraordinar de viaţă, atât de rar încât şansa de a se întâmpla este aproape nulă, căci omul conştient deplin ar trebui să fie un iluminat sau unul mântuit, o persoană care nu mai are Ego şi trăieşte în deplină comuniune cu Sinele Divin. Eu cred, totuşi, că "a vorbi fără cuvinte" nu-i un fapt deloc rar, ba chiar îl cunoaştem cu toţii, îl întâlnim zi de zi în experienţa vieţii, e o rutină chiar. Cred că "vorbirea fără cuvinte" e un dat, e un dar, e în natura noastră şi de aceea absenţa cuvintelor e - în sine - un limbaj superior, care are loc permanent, dincolo de conştienta noastră. Simplu spus, vorbim permanent fără cuvinte, dar nu suntem conştienţi de asta decât rareori. Vorbim fără cuvinte indiferent de distanţa dintre noi, indiferent că ne respirăm în ceafă unul altuia sau locuim la margini opuse ale lumii. Vorbesc între ele sufletele noastre, vorbesc inimile noastre, vorbesc părţi din noi care nu cunosc modul de organizare a lumii materiale, de tipul timp, spaţiu etc. Trăieşte în noi o fiinţă care nu cunoaşte limitele, o parte pe care o ignorăm, poate şi pentru că ne temem profund de puterea ei, de frumuseţea ei şi, mai ales, de faptul că, de îndată ce o vom recunoaşte, suntem nevoiţi să renunţăm la tot ce am învăţat că suntem, la modul nostru de a trăi, a fi şi a percepe viaţa însăşi. Noi cunoaştem la alt nivel, ştim, pur şi simplu, tot ce avem nevoie, dar mintea ne învăluie ca o ceaţă deasă, amăgindu-ne cu înţelegerile pe care ea le extrage prin percepţie subiectivă din experienţele vieţii. Adevărul nu-i în minte, ci dincolo de ea. Adevărul e-n inima noastră şi uneori inima izbuteşte să ne izbească toate gândurile în aşa fel încât să simţim, să ştim că ştim cu simţirea şi să nu ne putem sustrage acestei trăiri. Adevărul este că putem înţelege ce înseamnă să vorbeşti fără cuvinte atunci când trăim cu inima. Mintea ştie, inima cunoaşte; mintea comunică despre experienţa noastră limitată, materială, e un fel în care ne raportăm la trecut cu ajutorul minţii, pe când inima priveşte dincolo de orice limită, poate vedea în toate dimensiunile timpului, nu cunoaşte spaţiul, deci ea comunică în dimensiunea noastră imaterială, non fizică, dintr-un loc - Şinele nostru - în care totul este deja cunoscut. A trăi cu inima înseamnă şi a comunica din ea şi cu ea, iar asta - să ne înţelegem bine - nu presupune că experienţele noastre vor fi doar fericite. Inima ne poate spune "da, trăieşte asta", ne poate atrage într-o situaţie de viaţă care s-ar putea dovedi nefericită complet, alteori experienţa ne-ar putea duce pe culmile bucuriei; ceea ce ne spune inima e faptul indubitabil că suntem destinaţi să trecem prin experienţă, iar dinamica vieţii dovedeşte că nici nu ne putem sustrage în vreun fel unei experienţe care-i cunoscută deja Sinelui. Putem schimba doar ceea ce creăm cu mintea; doar aici avem liber arbitru. Avem un destin pe care inima îl cunoaşte şi uneori, când mintea scapă frâiele, îl...

pag. 110-111

   Despre nerăbdare

   Un tânăr eminent declara la un post tv că "el nu are răbdare să aştepte ceva sau pe cineva", că a aştepta pe cineva care întârzie la o întâlnire este inacceptabil pentru el. Nerăbdarea ar putea fi o calitate uneori, dar - în cele mai multe împrejurări - ea poate deveni un defect şi o plasă de păianjen sau o capcană. Nerăbdarea stimulează mintea; noastră negativă, iar mintea care gândeşte negativ creează agitaţie.
   Ce-i nerăbdarea, ce altceva decât un exces de agitaţie interioară, în lăuntrul căreia omul gândeşte câte-n lună şi-n stele? Mintea agitată se lamentează, se îngrijorează, respinge eroarea, greşeala altui om, uneori se înfricoşează, ca atunci când părinţii îşi aşteaptă copiii să vină acasă, este noapte, se face tot mai târziu, iar minţile părinţilor se agită: "Dacă a avut un accident? Dacă i s-a întâmplat ceva rău? Dacă... şi iarăşi dacă...", asta-i cheia minţii negative, neliniştite şi nerăbdătoare. Răbdarea presupune pace interioară. Părintele, care-şi aşteaptă copilul "întârziat" în pace, gândeşte că acesta se simte fericit, e-n compania prietenilor, fericirea copilului e ceea ce îşi doreşte şi el... Răbdarea-i pozitivă, nerăbdarea-i înşelătoare, ea e un alt fel de a spune că aşteptăm mental să se întâmple ceva rău, ceva nedorit. Teamă, îndoială, iritare, judecată, mânie, neacceptare, angoasă; iată doar câteva dintre trăsăturile nerăbdării!
   Unul dintre cele mai minunate lucruri pe care le putem face pentru noi înşine şi nu uneori, ci cât mai des cu putinţă, poate chiar ca pe un exerciţiu mental şi emoţional zilnic, este acela de a ne educa răbdarea. Femeia care-şi aşteaptă soţul la o anumită oră, soţul care-şi aşteaptă soţia să se îmbrace pentru o petrecere, prietenul aşteptat la o întâlnire, cel ce aşteaptă la ghişeu, unde s-a înfiinţat o coadă sănătoasă; iată doar o măruntă parte dintre situaţiile de viaţă care ne cer să ne desăvârşim răbdarea şi, împreună cu ea, acceptarea.
   Viaţa de zi cu zi şi experienţele ei sunt continuu presărate cu evenimente cărora le putem răspunde cu nelinişte, neacceptare şi mânie, cu teamă şi iritare sau cu acceptare, înţelegere şi convingerea că sensul situaţiei, oricare ar fi ea, se poate dezvălui tocmai prin faptul că se întâmplă ceva neaşteptat. Acel ceva neaşteptat poate avea urmări binevoitoare, plăcute sau chiar excepţionale atunci când răbdarea ne permite să-i lăsăm vieţii paşii pe care vrea să-i facă în propriul ei dans. Nerăbdarea ar putea fi un soi de indisponibilitate pentru surpriză, pentru neaşteptat, pentru hazard, pentru întoarceri spectaculoase. Nerăbdarea ar putea fi o frică de ceea ce nu ai prevăzut raţional, o teamă de necunoscut, o teamă de schimbare, o teamă de experienţa neprevăzută.
   Răbdarea ar putea însemna tocmai înţelegerea factorului neprevăzut şi acceptarea lui în dinamica existenţei, înţelegerea faptului că nu putem planifica totul în viaţă. Când lucrurile nu se întâmplă aşa cum aşteptăm, sperăm sau planificăm se poate să ne pierdem cumpătul, răbdarea, acceptarea şi liniştea sufletească. Neliniştea ne poate lua cu valurile ei zăngănitoare, iar în starea de nelinişte nici raţiunea, nici sufletul nu se pot manifesta coerent. Nerăbdarea-i un semnal al faptului că gândim împotriva surprizei din existenţă, ne împotrivim curgerii ei, acţionăm pripit şi, prin asta, se poate să respingem binele ce poate veni neplanificat, neaşteptat, tocmai pentru că cineva a întârziat într-o zi la o banală întâlnire!

   Meditează la aceste idei:
   - Nerăbdarea stimulează mintea noastră negativă, iar...

pag. 188-189

   ...nostru, de orgoliile noastre şi de tot ce am învăţat că suntem.

   "Te iubesc"

   Dacă eşti atent, foarte atent, dacă priveşti în tine şi ştii să te simţi, când spui "te iubesc" se aude în tine susurul tainic al propriei iubiri, care învăluie inima şi-o poartă apoi în fiecare celulă a corpului tău. "Te iubesc" este taina iubirii tale, taina iubirii de sine, care-l cuprinde şi pe celălalt şi cuprinde lumea. Mintea omenească nu cunoaşte încă universul existenţei şi nu poate pătrunde în comuniunea predestinată cu sufletul atâta vreme cât mai crede că "te iubesc" exprimă iubirea pentru cineva din afara ei. Dacă; mintea nu ştie că "te iubesc" e-n lăuntrul celui ce rosteşte, că iubirea care spune "te iubesc" e în cel ce iubeşte, ea are încă de călătorit prin experienţa vieţii pentru a găsi, în cele din urmă, ultima staţie a iubirii; în sine. Iubirea este respiraţia spiritului a Sinelui, în care se petrece întreaga experienţă omenească. Totul, evenimentele vieţii, oamenii pe care-i cunoaştem şi devin pentru o vreme, pentru o clipă, un ceas, un an sau o viaţă parte a călătoriei noastre aici, în existenţă, se regăsesc în lăuntrul nostru sub forma unor emoţii, a unor trăiri. Lumea e-n noi, e simfonia din noi, lumea e o simfonie care se exprimă prin emoţii în lăuntrul nostru. Cineva care urăşte pe altcineva spune în sine însuşi acest cântec tulburător şi trist al urii; acest cântec grav şi tragic al urii e doar parte a simfoniei, dar una pe care trebuie s-o părăsim, căci cine ar putea asculta la nesfârşit o operă dramatică, fără să fie afectat de suferinţa pe care ea i-o induce? Un om, oricine ar fi el, ar putea face un test simplu; să rostească, doar să rostească, fără să urască, pentru câteva minute sau pentru o oră; "te urăsc" şi apoi să fie atent la ceea ce simte, la felul în care se simte. Acelaşi om poate apoi să spună timp de o oră "te iubesc" şi, la fel, să fie atent la felul în care se simte. E un test simplu, dar noi nu avem răbdare să-l facem nici pe acesta, nu avem răbdare să ne dăm nouă înşine o oră, o zi, o lună sau ani întregi pentru a înţelege că nu există nimic în lume fără să existe o trăire in noi în relaţia cu lumea. Dacă cineva se supără pe altcineva în trafic, e sigur că supărarea e trăirea omului în trafic. Ura e trăirea celui ce-o trăieşte, frumuseţea e trăirea celui ce vede frumosul, dezgustul, tristeţea, amarul, frica, invidia, răutatea; toate sunt "cântecele/ manelele/ muzica havy metal sau simfoniile" din noi. Iubirea e marea noastră simfonie şi e aşa pentru că ea e opera divină ce se aude în întreaga existenţă.
   "Te iubesc" nu-i o expresie, ci o stare de conştiinţă în care păşim atunci când rostim "te iubesc" din iubirea trăită în noi. E în acest "te iubesc" taina iubirii de sine, care-l iubeşte pe celălalt ca pe el însuşi, e taina care iubeşte totul ca pe sine însuşi. Un psiholog cunoscut în lumea întreagă pentru vindecările spectaculoase pe care le face, spunând "te iubesc", Ihaleakala Hew Len se numeşte (am participat şi eu la singura conferinţă pe care a susţinut-o în România în urmă cu trei ani), a fost întrebat; "ce poate face un terapeut când cineva vine la el pentru vindecare?" "Un singur lucru îl ajută, să-l iubească", a răspuns psihologul! Spune "te iubesc" şi mintea ta nu se va mai gândi la altceva. Programele negative, înscrise în subconştientul nostru, cele care ne poartă prin hăţişurile şi ascunzişurile suferinţelor vieţii, se vor vindeca prin iubire. "Te iubesc" e starea noastră divină, e conştiinţa din care răul dispare şi-n locul lui se iveşte o trăire nespus de frumoasă, nespus de dorită; pacea iubirii, liniştea ei, vindecarea minţii neliniştite şi, adesea,...

pag. 275-276

   ...a iubi e acelaşi lucru cu vindecarea copilului interior şi cu reîntoarcerea sufletului la expresia sa înnăscută, care-i frumoasă şi plină de iubire!

   Meditează la aceste idei:
   - Undeva, ascuns pentru totdeauna în noi şi nemuritor, rămâne chipul lăuntric al copilului care am fost; mulţi îi spun "copilul interior"! Chipul acestui copil este cumva oglinda mediului în care el se formează.
   - Nu e nevoie să fim abandonaţi în copilărie pentru a purta în noi chipul unui copil abandonat; e suficient să vedem în familie părinţi care se ameninţă continuu cu despărţirea pentru ca frica unui copil de a fi părăsit să se somatizeze în creier ca o reacţie la frica de abandon.
   - Nu veţi întâlni un copil sănătos care să nu adore îmbrăţişările. Nu veţi întâlni un copil care să-i spună "nu" iubirii şi asta pentru că natura adevărată a fiinţei noastre e iubitoare.


   Eşti fericit?

   Am auzit că în Tibet, prin pieţe, pe unde sunt vânzători, oamenii lasă la preţ, negociază zâmbind, deşi sunt tare săraci şi, cel mai important, te întreabă permanent, privindu-te cu blândeţe: "Eşti fericit?" Ce obicei frumos, iată! Ce frumuseţe a sufletului dincolo de cuvinte, iar în profunzime e vorba de mai mult, de a fi preocupat de fericirea celuilalt, de starea pe care o are el când se desparte de tine, chiar dacă nu te va mai vedea vreodată. Prin Orient oamenii au cultura karmei, iar o karma bună se naşte din relaţia frumoasă cu altul, cu străinul sau cu omul iubit. Dorinţa oamenilor de a avea o karmă bună îi predispune la atenţie şi la deschidere către fericire, căci legea karmei este legea care presupune că orice acţiune are consecinţe, iar consecinţele frumoase sunt născute din acţiuni frumoase. Preocuparea pentru fericirea altuia, fie el şi un necunoscut, care are o relaţie de câteva minute cu tine, e - aş spune - esenţa tainică a relaţiei, dar, mai ales, esenţa tare, parfumul tulburător al fiinţei care cunoaşte fericirea în propria sa trăire. Pe lângă consecinţa imediată a dorinţei noastre de fericire pentru ceilalţi, care nu-i altceva decât o intensificare a propriei fericiri lăuntrice, avem aici şi o cheie a "darurilor", a curgerii sentimentului fericit prin lume, de la unii la alţii, a curgerii întâmplărilor fericite, şi a curgerii energiei care susţine viaţa.
   Spaţiul Occidental vieţuieşte cumva egoist, căci aici întrebarea, uneori spusă, adesea nespusă, este aceasta; "Ce faci pentru ca eu să fiu fericit"? Fericirea egoistă se interesează de sine, nu de celălalt, fără să ştie că interesul acesta e sursa nefericirii. Această percepţie e fundaţia comportamentelor egoiste ale omului, care aşteaptă să primească şi de aceea nu mai dăruieşte. Stagnarea energetică are rădăcini aici, în acest principiu banal, în această aşteptare sterilă, care face ca lumea să şadă cu mâna întinsă (vorbim simbolic despre mâna întinsă), aşteptând să primească iubire, fericire, mângâiere şi orice alt lucru, în ultimă instanţă transformat în interiorul nostru tot într-o trăire. Concepţia occidentală, care spune "fă-mă fericit", e însăşi cauza nefericirii, e cauza unor distorsiuni de percepţie şi a unor distorsiuni de comportament, care alimentează situaţiile de criză, începând cu cele sociale, economice şi terminând cu cele ce dizolvă relaţiile de dragoste, familiile şi individul însuşi. Pe când orientalul se interesează de fericirea celuilalt, occidentalul se interesează de propria sa fericire şi asta...

pag. 350-351

   ...jalnice pe care o vei constata,  să-l atingi cu bucurie şi, poate, să fii exploratorul fiinţei sale.

   Tânăr la 90 de ani..

   Am un prieten care a trecut de 90 de ani; ne cunoaştem de când eu aveam 17 ani. Ne-am întâlnit într-o zi cu un scop comun; să ajutăm un alt prieten. La vârsta de 90 de ani, prietenul meu, Ovidius Flavius (m-a rugat să scria despre el, folosind pseudonimul; e foarte cunoscut în România şi chiar peste hotare), mi-a spus că a împlinit câteva recorduri. Primul e recordul longevităţii (90 de ani de viaţă). Al doilea - 70 de ani de fumat (fumează şi acum). Al treilea: Viaţă sexuală activă până la 80 de ani (în paranteza râzând, Ovidius mi-a spus; dacă mai vine vreo doamnă pe lângă mine, îi spun; "ce n-aş da să mai am 80 de ani ca să te smotocesc puţin" - sper că zâmbiţi acum, căci el râdea de-a binelea şi eu la fel). Un alt record: 60 de ani în care şi-a păstrat aceeaşi greutate corporală, fără nici cea mai mică fluctuaţie. Ultimul record, ţineţi-vă bine, la 90 de ani îi creşte iarăşi părul negru. Mi-a arătat firele negre, răsărind! evident la tâmple, la spate şi printre firele de păr alb, care păreau eterne până mai ieri. Părul alb a devenit... grizonat! la 90 de ani. Am plecat de la întâlnirea cu Ovidius într-o; dispoziţie de zile mari, admirând din nou lumina, conştienta şi frumuseţea sufletului din faţa mea. Aş putea spune că mulţi oameni tineri, care au motive reale de speranţă, nu au puterea să transmită prin prezenţa lor atâta vitalitate şi armonie, atâta bucurie cum transmite acest bărbat de 90 de ani.
   Care-i secretul lui, cum se întâmplă ca la 90 de ani să
ai o energie de 20 de ani, să luminezi lumea din preajma ta până-n adâncul minţii şi al sufletului? Ei, bine, nu-i vorba despre o tehnică anume, ci despre un anume fel de a trăi zi de zi, care vizează grija pentru corp, grija pentru suflet, grija pentru minte şi grija pentru spirit. Ovidius ne-a dat întâlnire la un restaurant, unde ne aştepta deja, dar nu singur, ci cu o bere şi o apă plată în faţă. Nu se atinsese de bere şi nu s-a atins până când lichidul nu a ajuns la temperatura bună pentru corp. El îşi aşeza ambele mâini în jurul paharului pentru a testa temperatura berii şi aşa a trecut o oră până ce a început să bea. "Recele excesiv şi fierbintele excesiv dezechilibrează corpul, obligându-l să facă eforturi colosale pentru a stabili temperatura optimă", ne-a explicat Ovidius. Iată un secret mic, dar cât de mare, în acelaşi timp. Corpul, în loc să-şi direcţioneze energia către lucrarea sa obişnuită, e obligat de inconştienţa noastră să lase totul baltă şi să lucreze de urgenţă pentru a remedia stricăciunea provocată de noi când bem rece sau fierbinte. Apoi, Ovidius mi-a spus că în ultimii 60 de ani ia cinci mese pe zi, cu acelaşi scop; să-şi menajeze corpul. La ora 12,00 ia o masă consistentă, ca şi la ora 16,00; în rest, biscuiţi, ceva dulce spre seară, dar puţin... Niciodată nu se abate de la programul de masă, deşi e foarte ocupat la vârsta lui, lucrează enorm şi, mai ales, dăruieşte enorm. Fumează de 70 de ani, dar are şi aici un truc; fumează doar jumătate de ţigară. De ce? Pentru că a doua jumătate a ţigării acumulează în ea toate substanţele nocive (am uitat să precizez că prietenul meu este doctor de profesie, autorul a sute de brevete de invenţie şi a unui tot atât de mare număr de medicamente, toate având la bază substanţe active extrase din plante). O altă putere a vieţii este somnul; să dormi înainte de orele 22,00 înseamnă să prinzi "somnul alfa, adică somnul fără vise", cel mai odihnitor somn şi mai benefic pentru corp.

  • cartea a apărut în noiembrie 2015 la editura Dharana, în cadrul colecţiei Cartea de înţelepciune
  • cartea cuprinde 400 pagini în format 13x20cm şi o greutate de 0.385 kg
  • ISBN: 978-973-8975-78-1
  • cartea a fost vizualizată de 1973 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    10.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    10.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi de acelaşi autor cu "Paşi către tine însuţi - Puterea frumuseţii interioare"
carţi din acelaşi domeniu cu "Paşi către tine însuţi - Puterea frumuseţii interioare"
(orientări spirituale > transformare personală)
derulare
Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi
Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi
(transformare personală, educaţie)
Cheia
Cheia
(transformare personală)
Când basmele cu zâne se adeveresc
Când basmele cu zâne se adeveresc
(transformare personală)
Iertarea
Iertarea
(dezvoltare personală, transformare personală)
Şcoala zeilor
Şcoala zeilor
(transformare personală)
Iartă şi te vei elibera
Iartă şi te vei elibera
(transformare personală)
Înţelepciune la minut
Înţelepciune la minut
(povestiri, transformare personală)
Îngeri 101
Îngeri 101
(transformare personală)
50 de idei care îţi schimbă viaţa
50 de idei care îţi schimbă viaţa
(transformare personală)
Călătoria ultimă
Călătoria ultimă
(transformare personală, transpersonală)
Transformări planetare 2012-2030
Transformări planetare 2012-2030
(ştiinţă, transformare personală)
Secretul: Cartea Recunoştinţei
Secretul: Cartea Recunoştinţei
(transformare personală)
Prezenţa - vol. I
Prezenţa - vol. I
(transformare personală)
Trezirea minţii luminoase
Trezirea minţii luminoase
(tibetan, transformare personală)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare joi, 23 martie 2017
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar