edituri
edituri
colecții
colecții

Maniheismul - principiile, dogmele şi morala

Maniheismul - principiile, dogmele şi morala

data apariției:
Martie 2010
editura:
colectia:
traducător:
Gelu Sabău
titlu original:
L\'Histoire critique du Manichee et du manicheisme
ISBN:
978-973-111-156-8
număr pagini:
240
format:
13x20
greutate:
0.21 kg
1647 vizualizări
ne poți contacta și la:
0722.298.137 / 0754.025.588 (luni - vineri: 9:00 - 18:00) sau pe: comenzi@eusunt.ro
0722.298.137 / 0754.025.588 (luni - vineri: 9:00 - 18:00) sau pe: comenzi@eusunt.ro
ne poți contacta și la: 0722.298.137 / 0754.025.588 | comenzi@eusunt.ro (luni - vineri: 9:00 - 18:00)
1647 vizualizări

Livrare prin
Poșta Română

10.00 lei
(gratuit la comenzi de peste 150 lei)

Termen de livrare: 2 - 4 zile lucrătoare

Livrare prin curier rapid în
București și zone limitrofe*

10.00 lei
(gratuit la comenzi de peste 150 lei)

Termen de livrare: 24 - 48 ore
(în funcție de ora la care s-a lansat comanda)

*București, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroești, Dudu, Măgurele, Mogoșoaia, Otopeni, Pantelimon, Popești Leordeni, Pipera, Roșu, Voluntari.

Livrare prin curier rapid în
alte localități decât București

14.00 lei
(gratuit la comenzi de peste 200 lei)

Termen de livrare: 24 - 48 ore
(în funcție de ora la care s-a lansat comanda)

   Fondat de către profetul Mani în secolul al III-lea d.Hr., maniheismul a ajuns să-şi revendice, în perioada sa de maximă expansiune, adepţi de pe un vast teritoriu cuprins între Africa de Nord şi China. Conceput ca o sinteză a tuturor sistemelor religioase cunoscute până atunci, în fapt un sincretism de concepţii dualiste zoroastriene, buddhiste (în special etice) pe care s-au grefat doctrine creştine şi gnostice, maniheismul a dăinuit şi a avut o mare influenţă timp de patru veacuri. Desi a dispărut oficial în secolul al VII-lea (în Persia prin revigorarea zoroastrismului şi persecuţiile lui Bahran din 291, iar în Imperiul Roman prin decretul lui Theodosius din 381 şi presiunile Bisericii creştine), concepţiile maniheene s-au facut simtite în China pană în sec. al XIV-lea, în Europa de sud-est până în sec. al XVI-lea (bogomilii), iar în Occident până în sec. al XIII-lea, când erezia cathară, socotită de sorginte maniheeană a fost eradicată de către Biserica catolică.
   Lucrarea lui Isaac de Beausobre, L'Histoire critique du Manichee et du Manicheisme, constituie primul studiu sistematic şi critic al maniheismului din epoca modernă. El are avantajul de a beneficia de o serie de surse despre doctrina maniheistă publicate anterior, şi se bucură de asemenea de aportul catorva înaintaşi, care au impins limitele studiului maniheismului dincolo de doctrina creştină. Intuiţia lui Beausobre este de a cerceta originile maniheismului în mediile iudeo-crestine timpurii, implantate in crestinătatea orientală, medii care vor produce marea parte a scrierilor apocrife, influenţate şi de extraordinarul spirit sincretic care domină spaţiul respectiv în acea perioadă. Beausobre consideră că maniheismul este incercarea de a adapta revelaţia hristică la filosofia existentă deja în zoroastrism. Din acest punct de vedere, maniheismul nu mai este o simplă erezie doctrinară, o deviaţie în interiorul doctrinei creştine, ci o încercare de sinteză a unor tradiţii religioase existente. (Gelu Sabău)

   Fondat de către profetul Mani în secolul al III-lea d.Hr., maniheismul a ajuns să-şi revendice, în perioada sa de maximă expansiune, adepţi de pe un vast teritoriu cuprins între Africa de Nord şi China. Conceput ca o sinteză a tuturor sistemelor religioase cunoscute până atunci, în fapt un sincretism de concepţii dualiste zoroastriene, buddhiste (în special etice) pe care s-au grefat doctrine creştine şi gnostice, maniheismul a dăinuit şi a avut o mare influenţă timp de patru veacuri. Desi a dispărut oficial în secolul al VII-lea (în Persia prin revigorarea zoroastrismului şi persecuţiile lui
Bahran din 291, iar în Imperiul Roman prin decretul lui Theodosius din 381 şi presiunile Bisericii creştine), concepţiile maniheene s-au facut simtite în China pană în sec. al XIV-lea, în Europa de sud-est până în sec. al XVI-lea (bogomilii), iar în Occident până în sec. al XIII-lea, când erezia cathară, socotită de sorginte maniheeană a fost eradicată de către Biserica catolică.
   Lucrarea lui Isaac de Beausobre, L'Histoire critique du Manichee et du Manicheisme, constituie primul studiu sistematic şi critic al maniheismului din epoca modernă. El are avantajul de a beneficia de o serie de surse despre doctrina maniheistă publicate anterior, şi se bucură de asemenea de aportul catorva înaintaşi, care au impins limitele studiului maniheismului dincolo de doctrina creştină. Intuiţia lui Beausobre este de a cerceta originile maniheismului în mediile iudeo-crestine timpurii, implantate in crestinătatea orientală, medii care vor produce marea parte a scrierilor apocrife, influenţate şi de extraordinarul spirit sincretic care domină spaţiul respectiv în acea perioadă. Beausobre consideră că maniheismul este incercarea de a adapta revelaţia hristică la filosofia existentă deja în zoroastrism. Din acest punct de vedere, maniheismul nu mai este o simplă erezie doctrinară, o deviaţie în interiorul doctrinei creştine, ci o încercare de sinteză a unor tradiţii religioase existente. (Gelu Sabău)

citeşte mai mult
citeşte mai puțin
REVIEW-uri CLIENȚI
(0 reviews)
INFORMAȚII CARTE
data apariției:
Martie 2010
editura:
Herald
colecția:
Logos
traducător:
Gelu Sabău
titlu original:
L\'Histoire critique du Manichee et du manicheisme
ISBN:
978-973-111-156-8
număr pagini:
240
format:
13x20
greutate:
0.21 kg
REVIEW-uri CLIENȚI
(0 reviews)
alte cărți din același domeniu