colecții
colecții

Despre rugăciune

Despre rugăciune

data apariției:
Ianuarie 2005
editura:
traducător:
Mihai Vladimirescu
ISBN:
973-7970-44-6
număr pagini:
176
format:
13x22
greutate:
0.185 kg
2653 vizualizări
ADAUGĂ LA FAVORITE
ne poți contacta și la:
0722.298.137 / 0754.025.588 (luni - vineri: 9:00 - 18:00) sau pe: comenzi@eusunt.ro
0722.298.137 / 0754.025.588 (luni - vineri: 9:00 - 18:00) sau pe: comenzi@eusunt.ro
ne poți contacta și la: 0722.298.137 / 0754.025.588 | comenzi@eusunt.ro (luni - vineri: 9:00 - 18:00)
2653 vizualizări

Livrare prin
Poșta Română

10.00 lei
(gratuit la comenzi de peste 150 lei)

Termen de livrare: 2 - 4 zile lucrătoare

Livrare prin curier rapid în
București și zone limitrofe*

10.00 lei
(gratuit la comenzi de peste 150 lei)

Termen de livrare: 24 - 48 ore
(în funcție de ora la care s-a lansat comanda)

*București, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroești, Dudu, Măgurele, Mogoșoaia, Otopeni, Pantelimon, Popești Leordeni, Pipera, Roșu, Voluntari.

Livrare prin curier rapid în
alte localități decât București

14.00 lei
(gratuit la comenzi de peste 200 lei)

Termen de livrare: 24 - 48 ore
(în funcție de ora la care s-a lansat comanda)

   Acest tratat scris de Origen pe vremea când se afla la Cezareea, în Palestina, nu apare menţionat în nici o sursă, cu excepţia Apologiei lui Pamfilie; nici măcar Sf. Ieronim nu-l aminteşte. Textul integral figurează într-un manuscris din sec. al XlV-lea, provenit de la Worms şi aflat actualmente în biblioteca Trinity College din Cambridge. Prima ediţie a manuscrisului a fost tipărită în 1686, la Oxford; se pare însă că varianta publicată prezenta mari lacune faţă de original, mai ales dacă se au în vedere lipsa pe alocuri a clarităţii ideilor şi planul de expunere nu prea riguros, ceea ce îl deosebea de alte scrieri origeniste. Ulterior s-au publicat în diferite limbi variante mult îmbunătăţite.
   Lucrarea este dificil de datat având în vedere că singurele indicii sunt cele pe care Origen însuşi le furnizează în tratat. Astfel, el face referire la comentariul său asupra Genezei şi îi acuză pe unii oameni ai bisericii care acordau iertare pentru adulter (cazul lui Calist şi al bisericii din Roma). În plus, acest tratat nu conţine nici o referinţă la persecuţiile religioase din timpul lui Maximin Tracul. Coroborând toate aceste elemente, se poate presupune că Despre rugăciune a fost scris către 233 sau 234.
  Ca multe lucrări ale sale, şi aceasta s-a născut ca un răspuns la diferite întrebări ridicate de discipolii săi. De data aceasta este vorba de prietenul său, Ambrozie, şi de sora acestuia, Tatiana, care îi scriseseră pentru a-i cere lămuriri cu privire la rugăciune. Unii creştini din epoca respectivă aveau mari îndoieli cu privire la eficacitatea rugăciunii, având în vedere - susţineau ei - că Dumnezeu a pecetluit soarta lumii şi a omului încă de la creaţie, şi că destinul cosmosului stă sub semnul imuabilului.
   Intenţia lui Origen de a dezavua o asemenea atitudine capătă din ce în ce mai multă consistenţă, argumentele în favoarea utilităţii şi necesităţii rugăciunii se multiplică şi presupun luarea în consideraţie a aspectelor mai ample pe care le implică actul rugăciunii. În cele din urmă, Origen ajunge să alcătuiască un adevărat tratat asupra acestui subiect Astfel, în cele două părţi ale lucrării se analizează probleme generale legate de rugăciune, arătân-du-se ce este rugăciunea1, în ce constă ea, care este starea potrivită - fizică şi morală - a celui care se roagă, cui trebuie ea adresată etc. Apoi este comentată Rugăciunea domnească, după care diversele completări legate de subiectul în cauză (condiţiile unei bune rugăciuni, starea sufletească etc.) vor fi adunate într-un apendice. în concluzia la tratat, Origen îşi exprimă încrederea că Ambrozie şi Tatiana vor fi satisfăcuţi în efortul lor, şi vor ruga pe Dumnezeu să le acorde harul de a înţelege mai bine însemnătatea rugăciunii.
   Nici un aspect nu scapă, aşadar, temeinicei analize întreprinse de Origen. Astfel, pentru a-i combate pe cei care ridicau problema preştiinţei lui Dumnezeu, el face apel la doctrina liberului arbitru. Fără harul divin, omul nu poate să facă nimic; nu poate nici măcar să se roage, câtă vreme nu este îndrumat de Dumnezeu care îl învaţă să se roage. Atunci când ne rugăm, Hristos şi îngerii se roagă cu noi. Rugăciunea ne aduce mari binefaceri, căci ne ajută să ne desprindem de cele pământeşti şi să ne înălţăm sufletul la Dumnezeu, într-o unire deplină. Nu lucruri lumeşti trebuie să-I cerem Domnului, ci doar bunuri spirituale.
   În partea a doua a lucrării, metodic structurată şi bine alcătuită, Origen analizează Rugăciunea domnească. El nu este primul şi nici singurul scriitor bisericesc care s-a aplecat asupra acestei rugăciuni1, însă consideraţiile sale de ansamblu, care şi-au păstrat valabilitatea de-a lungul vremii, i-au influenţat profund pe succesorii săi.
   Un alt aspect care îl diferenţiază este interpretarea eminamente alegorică pe care el o dă rugăciunii "Tatăl Nostru", cu accente polemice la adresa celor care înclinau spre înţelegerea strict literală a textului biblic. Ca şi în alte lucrări ale sale, şi aici se simte influenţa lui Clement, de la care va împrumuta tema rugăciunii neîncetate, tema vieţii creştine înţeleasă ca o Liturghie.
   Acest tratat scris de Origen pe vremea când se afla la Cezareea, în Palestina, nu apare menţionat în nici o sursă, cu excepţia Apologiei lui Pamfilie; nici măcar Sf. Ieronim nu-l aminteşte. Textul integral figurează într-un manuscris din sec. al XlV-lea, provenit de la Worms şi aflat actualmente în biblioteca Trinity College din Cambridge. Prima ediţie a manuscrisului a fost tipărită în 1686, la Oxford; se pare însă că varianta publicată prezenta mari lacune faţă de original, mai ales dacă se au în vedere lipsa pe alocuri a clarităţii ideilor şi planul de expunere
nu prea riguros, ceea ce îl deosebea de alte scrieri origeniste. Ulterior s-au publicat în diferite limbi variante mult îmbunătăţite.
   Lucrarea este dificil de datat având în vedere că singurele indicii sunt cele pe care Origen însuşi le furnizează în tratat. Astfel, el face referire la comentariul său asupra Genezei şi îi acuză pe unii oameni ai bisericii care acordau iertare pentru adulter (cazul lui Calist şi al bisericii din Roma). În plus, acest tratat nu conţine nici o referinţă la persecuţiile religioase din timpul lui Maximin Tracul. Coroborând toate aceste elemente, se poate presupune că Despre rugăciune a fost scris către 233 sau 234.
  Ca multe lucrări ale sale, şi aceasta s-a născut ca un răspuns la diferite întrebări ridicate de discipolii săi. De data aceasta este vorba de prietenul său, Ambrozie, şi de sora acestuia, Tatiana, care îi scriseseră pentru a-i cere lămuriri cu privire la rugăciune. Unii creştini din epoca respectivă aveau mari îndoieli cu privire la eficacitatea rugăciunii, având în vedere - susţineau ei - că Dumnezeu a pecetluit soarta lumii şi a omului încă de la creaţie, şi că destinul cosmosului stă sub semnul imuabilului.
   Intenţia lui Origen de a dezavua o asemenea atitudine capătă din ce în ce mai multă consistenţă, argumentele în favoarea utilităţii şi necesităţii rugăciunii se multiplică şi presupun luarea în consideraţie a aspectelor mai ample pe care le implică actul rugăciunii. În cele din urmă, Origen ajunge să alcătuiască un adevărat tratat asupra acestui subiect Astfel, în cele două părţi ale lucrării se analizează probleme generale legate de rugăciune, arătân-du-se ce este rugăciunea1, în ce constă ea, care este starea potrivită - fizică şi morală - a celui care se roagă, cui trebuie ea adresată etc. Apoi este comentată Rugăciunea domnească, după care diversele completări legate de subiectul în cauză (condiţiile unei bune rugăciuni, starea sufletească etc.) vor fi adunate într-un apendice. în concluzia la tratat, Origen îşi exprimă încrederea că Ambrozie şi Tatiana vor fi satisfăcuţi în efortul lor, şi vor ruga pe Dumnezeu să le acorde harul de a înţelege mai bine însemnătatea rugăciunii.
   Nici un aspect nu scapă, aşadar, temeinicei analize întreprinse de Origen. Astfel, pentru a-i combate pe cei care ridicau problema preştiinţei lui Dumnezeu, el face apel la doctrina liberului arbitru. Fără harul divin, omul nu poate să facă nimic; nu poate nici măcar să se roage, câtă vreme nu este îndrumat de Dumnezeu care îl învaţă să se roage. Atunci când ne rugăm, Hristos şi îngerii se roagă cu noi. Rugăciunea ne aduce mari binefaceri, căci ne ajută să ne desprindem de cele pământeşti şi să ne înălţăm sufletul la Dumnezeu, într-o unire deplină. Nu lucruri lumeşti trebuie să-I cerem Domnului, ci doar bunuri spirituale.
   În partea a doua a lucrării, metodic structurată şi bine alcătuită, Origen analizează Rugăciunea domnească. El nu este primul şi nici singurul scriitor bisericesc care s-a aplecat asupra acestei rugăciuni1, însă consideraţiile sale de ansamblu, care şi-au păstrat valabilitatea de-a lungul vremii, i-au influenţat profund pe succesorii săi.
   Un alt aspect care îl diferenţiază este interpretarea eminamente alegorică pe care el o dă rugăciunii "Tatăl Nostru", cu accente polemice la adresa celor care înclinau spre înţelegerea strict literală a textului biblic. Ca şi în alte lucrări ale sale, şi aici se simte influenţa lui Clement, de la care va împrumuta tema rugăciunii neîncetate, tema vieţii creştine înţeleasă ca o Liturghie.
citeşte mai mult
citeşte mai puțin
REVIEW-uri CLIENȚI
(0 reviews)
INFORMAȚII CARTE
data apariției:
Ianuarie 2005
editura:
Herald
colecția:
Spiritualitate creştină
traducător:
Mihai Vladimirescu
ISBN:
973-7970-44-6
număr pagini:
176
format:
13x22
greutate:
0.185 kg
REVIEW-uri CLIENȚI
(0 reviews)
alte cărți din același domeniu