colecții
colecții

Norul Necunoaşterii - sau cum este unit sufletul cu Dumnezeu

Norul Necunoaşterii - sau cum este unit sufletul cu Dumnezeu

***
data apariției:
Ianuarie 2004
editura:
traducător:
Gheorghe Fedorovici
ISBN:
973-7970-08-X
număr pagini:
192
format:
13x22
greutate:
0.215 kg
2337 vizualizări
ne poți contacta și la:
0722.298.137 / 0754.025.588 (luni - vineri: 9:00 - 18:00) sau pe: comenzi@eusunt.ro
0722.298.137 / 0754.025.588 (luni - vineri: 9:00 - 18:00) sau pe: comenzi@eusunt.ro
ne poți contacta și la: 0722.298.137 / 0754.025.588 | comenzi@eusunt.ro (luni - vineri: 9:00 - 18:00)
2337 vizualizări

Livrare prin
Poșta Română

10.00 lei
(gratuit la comenzi de peste 150 lei)

Termen de livrare: 2 - 4 zile lucrătoare

Livrare prin curier rapid în
București și zone limitrofe*

10.00 lei
(gratuit la comenzi de peste 150 lei)

Termen de livrare: 24 - 48 ore
(în funcție de ora la care s-a lansat comanda)

*București, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroești, Dudu, Măgurele, Mogoșoaia, Otopeni, Pantelimon, Popești Leordeni, Pipera, Roșu, Voluntari.

Livrare prin curier rapid în
alte localități decât București

14.00 lei
(gratuit la comenzi de peste 200 lei)

Termen de livrare: 24 - 48 ore
(în funcție de ora la care s-a lansat comanda)

   Cartea de faţă nu se adresează nimănui – aceasta pare să fie la prima vedere concluzia inevitabilă a celui care întâlneşte şirul de avertismente care închid într-o acoladă protectoare această lucrare. După câte se pare, autorul ei pare să-şi fi dat toată silinţa să scrie o carte cât mai antipatică cu putinţă. Căci "Norul" nu se adresează "specialiştilor", după cum nu se adresează nici amatorilor; necreştinilor, şi nici tuturor acelora dintre creştini. Dacă prin cine ştie ce nefericită întâmplare dai de cartea aceasta, pare să spună autorul ei, fă-mi un bine şi mai ales, fă-ţi un bine: nu o citi.
   Avertismentul violent care deschide şi însoţeşte această carte a fost supus unei atenuări constante de către editorii moderni, atunci când nu a fost considerată o abilă figură retorică pentru atragerea unei audienţe sporite. Or, aceste avertizări trebuie înţelese mai curând asemeni observaţiilor care însoţesc de obicei produsele farmaceutice, prin care suntem preveniţi că trebuiesc ţinute departe de curiozitatea copiilor, de vreme ce ei nu ştiu când, cât, cum sau pentru ce trebuie luat medicamentul respectiv. Pentru că într-adevăr, această carte este destinată unei afecţiuni anume şi unei patimi speciale: patima de Hristos. Cu alte cuvinte, ea nu se adresează oamenilor "sănătoşi" – chiar dacă oricine ar citi-o măcar cu onestitate n-ar putea decât să fie de acord că măsura integrităţii sale de om este dată de distanţa la care se află de portretul omului duhovnicesc schiţat de-a lungul "Norului". Mai mult, rolul ei nu este acela de a te vindeca de această împătimire, ci de a o agrava. Prin urmare, două riscuri corespunzătoare îl aşteaptă pe cel care se încumetă să parcurgă această carte fără a fi determinat de altceva decât de o simplă curiozitate livrescă, ori de iluzia că va da în sfârşit peste piatra filozofală care-i va anula cu uşurinţă inerţia vieţii sale interioare, inundându-i sufletul cu realizarea promisiunilor vieţii viitoare. Cel dintâi se expune la pierderea oricărui interes şi disponibilitate ulterioară pentru tema acestei scrieri, care nu este alta decât cea anunţată simplu de titlul ei: cum se poate uni sufletul cu Dumnezeu. Pe când cel de-al doilea se află în pericolul atât de frecvent întâlnit, după cum o arată autorului "Norului" în acord cu toţi autorii de literatura ascetică şi mistică, de a simula o gesticulaţie pretins mistică şi de a forţa producerea unei "trăiri" potrivit reprezentărilor sale construite pe baza surselor de care a dispus şi, eventual, sub îndrumarea unui "maestru" care a parcurs un drum asemănător celui la care se angajează şi el acum (cf. cap. LI si LIII).
   Avertismentele autorului nu exprimă deci un gest decorativ; ele nu ţin de un protocol care ar trebui să deschidă în mod obişnuit o lucrare de teologie mistică, şi cu atât mai puţin de vreo înclinaţie presupus mizantropică, cu atâta uşurinţă ataşată uneori personalităţii monahilor. Ele au rolul de a desfiinţa prejudecăţile ori falsele aşteptări care însoţesc ori premerg subiectului de faţă: viaţa mistică, vederea "nevăzută" a lui Dumnezeu. Din această perspectivă, şi cu toate că este însoţită de introducerea competentă a lui E. Underhill, am considerat că această apariţie a "Norului" în limba română necesită unele explicaţii, cu atât mai mult cu cât, din diverse motive, lucrările occidentale de teologie mistică nu s-au putut bucura până acum de o circulaţie satisfăcătoare în spaţiul nostru cultural. În paginile următoare voi avea în vedere trei aspecte a căror precizare s-ar putea dovedi utilă în privinţa înlesnirii accesului la textul operei. Mi-am propus aşadar să ating următoarele puncte: a) ce înseamnă mistica în creştinism, b) în ce măsură mai poate fi rezonabilă ataşarea etichetei de neoplatonism oricărui autor mai vechi care s-a ocupat de viaţa interioară şi de accesul persoanei umane la Dumnezeu şi c) câteva precizări legate de traducerea unor termeni speciali.
   Cartea de faţă nu se adresează nimănui – aceasta pare să fie la prima vedere concluzia inevitabilă a celui care întâlneşte şirul de avertismente care închid într-o acoladă protectoare această lucrare. După câte se pare, autorul ei pare să-şi fi dat toată silinţa să scrie o carte cât mai antipatică cu putinţă. Căci "Norul" nu se adresează "specialiştilor", după cum nu se adresează nici amatorilor; necreştinilor, şi nici tuturor acelora dintre creştini. Dacă prin cine ştie ce nefericită întâmplare dai de cartea aceasta, pare să spună autorul ei, fă-mi un bine şi mai ales,
fă-ţi un bine: nu o citi.
   Avertismentul violent care deschide şi însoţeşte această carte a fost supus unei atenuări constante de către editorii moderni, atunci când nu a fost considerată o abilă figură retorică pentru atragerea unei audienţe sporite. Or, aceste avertizări trebuie înţelese mai curând asemeni observaţiilor care însoţesc de obicei produsele farmaceutice, prin care suntem preveniţi că trebuiesc ţinute departe de curiozitatea copiilor, de vreme ce ei nu ştiu când, cât, cum sau pentru ce trebuie luat medicamentul respectiv. Pentru că într-adevăr, această carte este destinată unei afecţiuni anume şi unei patimi speciale: patima de Hristos. Cu alte cuvinte, ea nu se adresează oamenilor "sănătoşi" – chiar dacă oricine ar citi-o măcar cu onestitate n-ar putea decât să fie de acord că măsura integrităţii sale de om este dată de distanţa la care se află de portretul omului duhovnicesc schiţat de-a lungul "Norului". Mai mult, rolul ei nu este acela de a te vindeca de această împătimire, ci de a o agrava. Prin urmare, două riscuri corespunzătoare îl aşteaptă pe cel care se încumetă să parcurgă această carte fără a fi determinat de altceva decât de o simplă curiozitate livrescă, ori de iluzia că va da în sfârşit peste piatra filozofală care-i va anula cu uşurinţă inerţia vieţii sale interioare, inundându-i sufletul cu realizarea promisiunilor vieţii viitoare. Cel dintâi se expune la pierderea oricărui interes şi disponibilitate ulterioară pentru tema acestei scrieri, care nu este alta decât cea anunţată simplu de titlul ei: cum se poate uni sufletul cu Dumnezeu. Pe când cel de-al doilea se află în pericolul atât de frecvent întâlnit, după cum o arată autorului "Norului" în acord cu toţi autorii de literatura ascetică şi mistică, de a simula o gesticulaţie pretins mistică şi de a forţa producerea unei "trăiri" potrivit reprezentărilor sale construite pe baza surselor de care a dispus şi, eventual, sub îndrumarea unui "maestru" care a parcurs un drum asemănător celui la care se angajează şi el acum (cf. cap. LI si LIII).
   Avertismentele autorului nu exprimă deci un gest decorativ; ele nu ţin de un protocol care ar trebui să deschidă în mod obişnuit o lucrare de teologie mistică, şi cu atât mai puţin de vreo înclinaţie presupus mizantropică, cu atâta uşurinţă ataşată uneori personalităţii monahilor. Ele au rolul de a desfiinţa prejudecăţile ori falsele aşteptări care însoţesc ori premerg subiectului de faţă: viaţa mistică, vederea "nevăzută" a lui Dumnezeu. Din această perspectivă, şi cu toate că este însoţită de introducerea competentă a lui E. Underhill, am considerat că această apariţie a "Norului" în limba română necesită unele explicaţii, cu atât mai mult cu cât, din diverse motive, lucrările occidentale de teologie mistică nu s-au putut bucura până acum de o circulaţie satisfăcătoare în spaţiul nostru cultural. În paginile următoare voi avea în vedere trei aspecte a căror precizare s-ar putea dovedi utilă în privinţa înlesnirii accesului la textul operei. Mi-am propus aşadar să ating următoarele puncte: a) ce înseamnă mistica în creştinism, b) în ce măsură mai poate fi rezonabilă ataşarea etichetei de neoplatonism oricărui autor mai vechi care s-a ocupat de viaţa interioară şi de accesul persoanei umane la Dumnezeu şi c) câteva precizări legate de traducerea unor termeni speciali.
citeşte mai mult
citeşte mai puțin
REVIEW-uri CLIENȚI
(0 reviews)
INFORMAȚII CARTE
data apariției:
Ianuarie 2004
editura:
Herald
colecția:
Spiritualitate creştină
traducător:
Gheorghe Fedorovici
ISBN:
973-7970-08-X
număr pagini:
192
format:
13x22
greutate:
0.215 kg
REVIEW-uri CLIENȚI
(0 reviews)
alte cărți de ***